Astăzi vreau să îţi enumăr 5 dintre cele mai mari obstacole pe care ni le punem singuri în calea iubirii, fericirii şi a relaţiilor de cuplu fericite pe termen lung.
Cu siguranţă ele sunt mult mai multe însă acesta este un top 5 al meu:
Crezi că scopul unei relații este să te facă fericit
Câţi dintre noi am fost învăţaţi că e important să ne găsim pe cineva cu care să avem o relaţie de cuplu pentru că asta ne va face fericiţi?
Probabil, la un moment dat, toţi am crezut asta.
Însă din start, avem o mare problemă, încă din formularea acestei speranţe.
”Vreau ca cineva să mă facă fericit”.
Adică există joburi pe piaţă care au în fişa postului ”să îţi faci partenerul fericit”. Cu cât e plătit? Dacă un om nu e fericit poate altcineva să îl facă să fie? Pentru cât timp? Dacă eu îl fac pe partener fericit, cine mă face pe mine?
Dacă amândoi suntem nefericiţi ce se întâmplă? Cine se sacrifică pentru cine?
Când nu am partener, nu pot să fiu fericit?
Acest model de gândire naşte foarte multe probleme şi creează foarte multă suferinţă iar pentru mine, fericirea, împlinirea şi bucuria în viaţă a venit când am realizat (am descoperit) că o relaţie nu are ca scop să te facă fericit, ci să te facă să evoluezi.
Asta înseamnă că doi oameni ce au o relaţie se vor schimba de-a lungul timpului şi asta înseamnă că nu pot avea ”siguranţa” absolută că ceea ce înseamnă azi bine şi fericire va rămâne la fel şi mâine.
Aşadar, o relaţie nu are ca rol nici să te facă fericit şi nici să îţi dea prea multă siguranţă.
Evident, tu poţi să crezi aceste lucruri şi poate e bine să treci prin această experienţă.
Când însă relaţiile tale sunt nefericite, când există certuri şi reproşuri mai multe decât bucurie şi fericire, atunci e nevoie să îţi schimbi modul de gândire, aşa cum am făcut şi eu.
Fericirea este responsabilitatea fiecărui om. Când eram copii, eram al dracului de fericiţi fără să avem relaţii de cuplu.
Dacă e ceva ce ne opreşte azi să fim fericiţi, sigur nu e partenerul de cuplu, relaţia sau căsnicia.
Ar trebui să ne întrebăm când anume pe drumul vieţii, am uitat să fim fericiţi?
Apoi, să ne apreciem partenerul pentru că orice probleme apar în relaţie, orice suferinţă ne-am imagina că trăim, relaţia este de fapt cursul nostru de dezvoltare personală cel mai intens şi cel mai preţios.
Să nu îi ratăm semnificaţia căutând fericirea în locuri greşite.
Nu poţi să accepţi că partenerul e diferit
O altă mare problemă o reprezintă descoperirea faptului că partenerul sau partenera sunt diferiţi. De fapt, sunt atât de diferiţi încât unul preferă să se uite la un film când altul vrea să se plimbe în parc. Unul vrea să meargă la masă la părinţi când unul are chef să se plimbe cu bicicleta şi altul vrea să facă sex seara iar celălalt dimineaţa.
Unul vrea un job stabil, celălalt vrea afacere proprie, unul ascultă muzică jazz, celălalt Billboard top 50 de săptămâna asta, unul vrea copii, celălalt nu vrea.
Şi relaţia devine un război cu miza de a-l face pe celălalt să fie cum vreau eu.
Ei bine, asta e doar o altă cale de a fi nefericit încercând să controlez ce nu se poate controla.
Treaba noastră nu este să călcăm cu picioarele identitatea celuilalt ci să îl apreciem ca pe o fiinţă umană unică şi diferită, cu personalitatea sa şi să ne bucurăm că e aşa şi că nu e o copie palidă a tuturor celorlalţi.
Apoi, prin cunoaştere, înţelegere şi ascultare, treaba noastră este să descoperim teritorii comune pe care le putem explora împreună, onorând în acelaşi timp teritoriile diferite în care niciunul nu vrea să se aventureze.
Astfel se nasc relaţiile fericite ce durează.
Ai emoţii nepotrivite
Când mă refer la emoţii nepotrivite mă refer la toate emoţiile negative.
- stres
- gelozie
- furie
- frică
- agresivitate
- depresie
- plictiseală
Şi acestea ne aparţin, însă să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi să încercăm să le păstrăm în afara relaţiei pe cât se poate.
La fel cum fericirea este treaba fiecăruia dintre noi, emoţiile negative ne aparţin.
De câte ori nu vedem cupluri în care partenerii aruncă vina pe celălalt pentru propriile emoţii negative.
”Comportamentul tău, atitudinea ta, cuvintele tale mă fac să mă simt rău.”
Ei bine, nu comportamentul celuilalt este problema şi demonstraţia e simplă.
Un eveniment exterior este simţit diferit de fiecare om.
După o despărţire, unul se bucură că devine liber, altul intră în depresie că a pierdut iubirea.
Evenimentul exterior este acelaşi, starea emoţională total diferită.
Aşadar, e lumea noastră interioară care intepretează lucrurile exterioare, deci emoţiile noastre ni le alegem noi.
Că am apreciere sau dezgust faţă de ce face partenerul, îmi aparţine şi e treaba mea să îmi gestionez gândurile şi emoţiile astfel încât să revin la punctul unu, şi anume să fiu fericit.
Atenţia ta e în locurile greşite. Acolo unde se îndreaptă atenţia ta, acolo încep să apară rezultatele.
Dacă îţi petreci timp gândindu-te la păcatele partenerului, cum ai putea să îţi analizezi stările interioare şi să le desluşeşti şi vindeci?
Dacă energia ta se duce în alergat de dimineaţă până seara fără a face prea multe lucruri concrete, cum crezi că vei înregistra progres în evoluţia ta şi în starea ta de bine?
Dacă te preocupă distracţia şi nu odihna, cum ai putea să ai energie pentru ceea ce contează cu adevărat?
Atenţia ta se duce de multe ori în locuri greşite şi când spun greşite mă gândesc la faptul că peste 5 ani, acele lucruri vor fi irelevante, şterse din memorie iar calitatea vieţii tale nu prea va fi schimbată.
Unde ar trebui să meargă atenţia ta?
În acele locuri care reprezintă o investiţie cu adevărat pentru fericirea ta prezentă şi viitoare.
Primul şi cel mai important loc în care ar fi bine să meargă atenţia ta ar fi la gândurile ce le ai şi la emoţiile ce le simţi.
Pentru că toate gândurile şi emoţiile pornesc din tine, cu aprobarea şi consimţământul tău. Ai putea oricând să schimbi un gând. Ai putea oricând să schimbi o emoţie.
Ai putea oricând să schimbi perspectiva unei întâmplări ”nefericite” şi să o vezi ca pe o şansă de a face o schimbare, să vezi o ceartă ca pe o trezire a conştiinţei sau să vezi suferinţa ca pe o etapă necesară pentru a deveni o persoană mai puternică.
Dacă laşi întâmplările nefericite să îţi strice zilnic dispoziţia, dacă vezi certurile ca niște drame şi suferinţa ca un blestem, a fost, este şi va fi doar alegerea ta.
De aceea, atenţie la gândurile şi emoţiile tale. Oamenii din jur, întâmplările şi viaţa din afara ta, sunt irelevante comparat cu puterea uriaşă cu care ai fost înzestrat.
”Cine priveşte în afară, doarme. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte." C. G. Jung
Nu faci diferenţa dintre iubire şi îndrăgostire şi comportamentele necesare pentru fiecare din ele
Aceasta e greşeala clasică de departe cea mai des întâlnită şi cea mai mare cauzatoare de suferinţă.
Îndrăgostirea e mama natură care face ca toate animalele să se împerecheze.
Şi veveriţele, şi pisicile, şi lupii, şi urşii, şi vrăbiile. Vine o vreme când specia are nevoie de noi indivizi şi pentru că mama natură e prezentă aici de miliarde de ani, şi-a rafinat foarte bine metodele.
Atât de bine încât omul se supune şi el legilor îndrăgostirii ca şi orice altă fiinţă vie.
Când mama natură găseşte o potriveală, preia volanul şi prin hormoni, precum dopamina, serotonina, adrenalina, testosteron, estrogen face un cocktail mai puternic decât orice drog cunoscut şi te face să îţi pierzi minţile.
Te-ai îndrăgostit. Felicitări. Este o stare cu adevărat minunată.
Însă ai grijă, fericirea speciei nu este egală cu fericirea individuală.
Mama natură a făcut sexul atât de plăcut tocmai să te încurajeze să îl faci.
Cum ar fi dacă după fiecare partidă de sex ţi-ar apărea bube pe tine care te mănâncă o săptămână şi nu pot să dormi noaptea? Probabil nu l-ai mai face deloc.
Însă sexul are ca finalitate de obicei, orgasmul. Deci e plăcut şi vrei să îl faci des.
De aici, este o întreagă etapă în viaţa omului care la fel ca şi alte specii, trece prin această etapă. Omul se îndrăgosteşte de mai multe ori în viaţă, la fel cum şi la alte mamifere există ciclic perioada de împerechere.
Din nefericire pentru om, animalul ştie când s-a terminat perioada de împerechere, omul a făcut o greşeala fundamentală când a luat îndrăgostirea ca semn că este singurul criteriu pentru a rămâne cu o persoană pentru tot restul vieţii.
Poţi să fii foarte îndrăgostit şi atras de cineva dar asta nu înseamnă nicidecum că vei face o echipă bună pentru anii ce urmează, că veţi fi parteneri de cuplu ce au o relaţie împlinită şi că veţi construi ceva împreună.
Îndrăgostirea este despre sex.
Relaţiile de cuplu sunt despre iubire şi dăruire.
În sex, am o nevoie uriaşă pe care o vreau satisfăcută.
În iubire, am de dat timp, energie, resurse şi tot ce am, pentru a-l ajuta pe celălalt să elimine suferinţa din viaţa lui, şi să pot să contribui măcar un pic la starea lui de bine şi fericire.
Iubirea nu există atunci când este pretinsă şi cerută. Nu avem control asupra iubirii pe care o primim, avem doar control asupra iubirii pe care o dăruim.
De aceea, îndrăgostirea este egoism, pentru că urmăreşte interesul individului. Mulţi se vor revolta şi vor spune ”dar eu când sunt îndrăgostit fac orice pentru cel de care m-am îndrăgostit”.
Ok, şi când celălalt îţi întoarce spatele şi nu apreciază ce faci şi nu îţi răspunde cu aceeaşi monedă, cum te simţi?
Cum te simţi când eşti îndrăgostit de cineva care nu este îndrăgostit înapoi de tine, ci de altcineva?
UPS!
Cam atât cu altruismul în îndrăgostire. Când cel de care eşti îndrăgostit a ales alt partener în afară de tine, atunci poţi vedea clar că tu aveai o mare nevoie ce acum ţi-a fost refuzată. Cel de care eşti îndrăgostit se bucură de îndrăgostire cu altcineva. Care e sensul faptelor tale de îndrăgostit? Mai e relevant ce simţi tu pentru ceilalţi?
Iată o întreagă hartă şi lume a îndrăgostirii care ne poate ocupa foarte mult spaţiu. Cu siguranţă vom reveni asupra subiectului.
Iubirea însă, este altceva decât îndrăgostirea. Iubirea nu este pentru oricine pentru că nu oricine poate să dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine îşi poate descoperi şi dezvolta capacitatea de a iubi.
Există un punct comun între îndrăgostire şi iubire şi asta e una din cele mai frumoase şi încurajatoare lucruri.
Poţi să iubeşti pe cineva de care eşti îndrăgostit, deşi mulţi oameni se îndrăgostesc, au relaţii şi se despart, fără să se fi iubit vreodată.
Când vezi oamenii cum se comportă la despărţire, cu câtă furie, ură şi agresivitate se acuză, îşi fac reproşuri şi ridică pumnul ameninţător în aer, şi câinele meu Jaggermeister îşi dă seama că acolo nu există nici urmă de iubire şi probabil nici nu a fost. Pe aceştia i-a păcălit Cupidon o vreme.
Iubirea este cheia.
Dacă vrei să aprofundezi acest subiect, în audiobook-ul Cum să îți găsești un partener compatibil am dezvoltat pe larg această idee.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
The post 5 obstacole pe care ți le pui în calea iubirii appeared first on Personalitate Alfa.