Că tot vine Valentine's…

Așa numita „suferință din iubire” nu vine din iubire, ci din slăbiciunea individului cu sufletul atrofiat care se trezește dintr-o dată tras din micimea existenței lui și responsabilizat cu sarcina nobilă de a purta iubirea transformatoare și etern creatoare.

Iubirea înseamnă dăruire.

Pai cum să nu suferi din iubire când nivelul tău de înțelegere este să iei cât mai mult fără să simți nevoia de a dărui înapoi?

Iubirea înseamnă să îți asumi responsabilitatea pentru binele celor pe care îi iubești, pentru simplul fapt că poți.

Cum să nu suferi din iubire când tu nu eşti capabil să îţi asumi reponsabilitatea pentru propriile acţiuni, gânduri, emoţii şi rezultate şi te trezeşti că acum îi ai în grijă şi pe alţii?

Iubirea înseamnă capacitatea de a nu îl judeca pe cel asupra căruia îți reverși iubirea, de a-l accepta și îmbrățisa exact cum e el acum.

Cum să nu suferi din iubire când nu îţi vezi micimea, te crezi Dumnezeu şi emiţi permanent judecăţi aşa cum respiri despre ce prost e ăla de la televizor, ce fraier e ăla că ascultă un anumit gen de muzică, ce hoţi sunt cei care o duc mai bine decât tine, ce piţipoancă e aia că se îmbracă într-un anume fel şi – în timp ce îi judeci pe toţi, tu însuţi fiind o umbră jalnică a ceea ce ai putea să fii – îţi pui poze cu icoane pe Facebook. Pentru toţi aceştia, care judecă alţi oameni de fac spume la gură şi dau ochii peste cap atunci când văd o poză cu Iisus – nu uitaţi! – citez din abecedarul după care pretindeţi că va ghidaţi viaţă:

Matei 7: 1-5

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.

De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

Sau, cum poţi zice fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău », şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…

Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”

Iubirea este o energie care se revarsă asupra a tot ce este în jurul tău: oameni, animale, natură.

Cum să nu suferi din iubire când tu numeşti „iubire” o relaţie de cuplu, sentimentele tale de atracţie pentru un posibil partener, actele de gelozie sau posesivitate şi atât de multe alte lucruri drăguţe, dar care nu au nicio treabă cu iubirea.

Poţi să fii atras sexual de cineva, să simţi îndrăgostirea şi faptul că ţi-ai găsit „sufletul pereche” datorită hormonilor îndrăgostirii care sunt dopamina, serotonina, oxitocina, adrenalina, să te căsătoreşti şi să faci 3 copii şi după 10 ani să divorţezi.

Şi în toţi ăştia 10 ani, să nu fi fost urmă de iubire între voi. Doar îndrăgostire urmată de copii şi responsabilităţi comune care v-au ţinut împreună.

Poate să existe iubire într-o relaţie de cuplu? Evident.

Toate relaţiile de cuplu sunt bazate pe iubire? Majoritatea nu.

Da, orice om are potenţialul de a iubi şi nu avem voie să răpim nimănui, nici în al doisprezecelea ceas, şansa de a cunoaşte iubirea adevărată.

Pentru binele tău, încetează să mai numeşti iubire ceea ce nu este iubirea şi mai mult, înţelege că iubirea este o capacitate pe care s-ar putea să nu fii pregătit să o duci pentru că eşti prea slab. S-ar putea ca în loc de picioare să ai două grisine şi tu să vrei să porţi pe umeri întregul univers.

Prima oară, antrenează-te pentru că iubirea, deşi e naturală, a ajuns să fie o prezenţă exotică în relaţiile interumane.

Iubirea solicită atât de mult sufletul unui om încât unii nu sunt capabili să îndure această putere uriaşă.

Nefericirea apare atunci când avem iluzia că ceilalţi ne vor salva, ne vor iubi, ne vor da. Cu alte cuvinte, când aşteptăm mult de la alţii şi puţin de la noi, avem reţeta nefericirii.

Indiferent ce ai, ori folosești, ori pierzi.

Dacă nu antrenezi un mușchi, el se atrofiază.

Fericirea, împlinirea, puterea și iubirea încep în viața ta atunci când îți asumi responsabilitatea pentru singurul lucru care poate fi sub controlul tău în acest univers.

Adică propria ta lume interioară – emoțiile și sentimentele tale, sufletul tău.

Pentru a fi capabil de iubire, prima oară e nevoie să poți spune ca și în poezia Invictus, de William Ernest Henley, tradusă de Leonard Neculae:

„Dincolo de blesteme şi de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-ameninţări şi patimi

Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul-

Sunt căpitanul sufletului meu.”

Aș vrea să știu gândurile și părerile tale legate de materialul de azi.

Dacă e ceva asupra căruia crezi că ar trebui să mă concentrez mai mult, te rog să îmi spui.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

The post Dacă suferi de Valentine’s, nu din iubire suferi appeared first on Personalitate Alfa.

Etapa I – cerșitul

Nu poţi să schimbi pe nimeni, nu poţi să ceri nimic de la nimeni.

Fiecare om este doar o oglindă, pentru ceilalţi, fiecare relaţie, un vehicol pentru evoluţia celor implicaţi.

Acum ceva timp îl intervievam pe Marius Simion pentru proiectul Personalitate alfa care se numeşte ”Marea iubire – cum să găseşti pe cineva care te iubeşte cu adevărat şi cum să găseşti iubirea în relaţia ta actuală” (program ce are 30 de lecţii gratuite prin email şi la care te poţi înscrie acum, aici) şi dincolo de faptul că e o plăcere mare de tot pentru mine orice discuţie cu Marius, mă surprinde cu genialitatea lui, i-am aruncat o minge la fileu.

I-am spus așa:

„-Marius, ştim că teoria în dezvoltarea personală spune că nu putem schimba pe nimeni şi totuşi foarte mulţi oameni îmi scriu că nu sunt mulţumiţi pe deplin de partenerii lor şi că ar dori să îi schimbe.

Noi spunem oamenilor să se schimbe ei şi că schimbarea întregii lumi se va petrece odată cu ei, însă aşa cum spune şi Gandhi, toţi vor să schimbe lumea dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi.

Hai să luăm un exemplu concret.

Partenerul nu îmi acordă destulă atenţie. Cum anume schimbându-mă eu, se va schimba el?”

Și Marius a spus așa:

„Foarte bună întrebarea ta.

În primul rând, tot ceea ce cerem altora, e ceva ce nu ne acordăm noi singuri.

În cazul atenţiei, persoana care se plânge că nu primeşte atenţie de la partener, este persoana ce nu îşi acordă ei atenţie şi astfel, transmite un mesaj către lume: ”Eu nu merit atenţie, nici măcar eu nu mi-o acord.”

Un alt om niciodată nu îţi va oferi ceva ce tu spui că nu meriţi prin comportamentele şi atitudinea ta.

Ce înseamnă să îţi acorzi ţie atenţie?

Păi depinde de fiecare. Poate să îţi acorzi mai mult timp pentru pasiunile tale, poate să mergi la sală, poate să te dezvolţi personal, să înveţi o limbă străină, sau orice altceva.

Ce se întâmplă când tu îţi acorzi ţie atenţie, când devii o persoană mai bună, mai valoroasă, mai evoluată?

Începi să atragi oameni ca şi tine în jurul tău. Cei din jur încep să îţi acorde mai multă atenţie.

La final, ce crezi că va face partenerul tău când vede că te ocupi de tine, că alţi oameni îţi acordă atenţie şi ai devenit o persoană interesantă?

Cel mai probabil, îţi va acorda mai multă atenţie. ”

Am meditat la ceea ce mi-a spus Marius.

De ce le cerem altora ceea ce noi nu suntem dispuşi să ne oferim nouă?

Evident, unul din motivele principale este LENEA. Aceeaşi comoditate şi zonă de confort care ne opreşte din a savura viaţa la potenţialul nostru adevărat.

Evident, e mult mai uşor să stai cu cracii în sus, privind la partener şi reproșându-i că el nu face, el nu ne dă, el e vinovatul.

Deloc întâmplător, ”să vezi bârna din ochiul tău şi apoi paiul din ochiul altuia” ne spune care este proporţia corectă de vină pentru toate neajunsurile noastre.

Dacă aş fi acum în locul tău, aş face o listă cu ce îmi doresc cel mai mult de la alţii şi apoi m-aș gândi cum aş putea să îmi acord eu mie acele lucruri pe care le cer (-șesc) de la alţii.

Ar fi un început bun şi poate aş simţi gustul unei dezvoltări personale reale în viaţa mea.

Etapa II – dezamăgirea

Când oamenii din jur ne dezamăgesc, ne supărăm pe ei. Îi judecăm, uneori cu multă ură şi ciudă.

Ce fac aceşti oameni de ne dezamăgesc?

Ne părăsesc. Nu ne acordă atenţie, timp, iubire. Aleg libertatea sau prezenţa altor oameni. Spunem că ne-au minţit.

Şi totuşi, ei fac toate astea dintr-un singur motiv: pentru a fi fericiţi.

Şi oricât de mult ar greşi faţă de noi, rămâne întrebarea: ”faptul că fericirea altuia mă face nefericit, ce spune asta despre mine?”

Şi apoi, cireaşa de pe tort, cuvântul ”dezamăgire”.

Dez-amăgire.

Se ridică valul amăgirii şi rămâne adevărul. Poate pentru prima oară vedem adevărul.

Nu e oare adevărul exact ceea ce susţinem sus şi tare că ne dorim?

Acesta este adevărul. Să ne bucurăm deci la orice dezamăgire pentru că ni s-a arătat adevărul. În caz că ne dăm seama că nu adevărul e ceea ce ne dorim, să fim sinceri şi să spunem: ”Minte-mă. Spune-mi orice cât timp mă minţi. De asta am nevoie ca să mă simt bine şi nu ştiu altă cale, deocamdată".

Trăiască Nietsche: ”Tăria unui spirit este dată de gradul de adevăr pe care acesta îl poate suporta”.

Etapa III – personalitate alfa și iubirea de sine

La baza filozofiei personalitate alfa stau asumarea responsabilităţii pentru cam tot ce putem controla în această lume şi intenţia de a fi un ”spirit puternic”.

Nu-i putem controla pe alţii, dar ne putem controla pe noi.

Nu-i putem cunoaşte pe alţii decât în măsura în care se lasă ei cunoscuţi dar ne putem cunoaşte pe noi fără limite.

Nu putem alege cum curge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare nouă.

Ah, ce binecuvântare!

Să poţi alege cine eşti, ce simţi, cum gândeşti şi cel mai important, să te iubeşti pe tine.

Majoritatea nenorocilor şi nefericirilor din viaţa noastră vin ca urmare a acestui raţionament simplu.

În afara mea, se întâmplă lucruri care mă fac nefericit.

Cineva, nu mă iubeşte.

Ceva, îmi lipseşte.

Aici şi acum, nu îmi găsesc locul.

Până când nu te iubeşti pe tine, ceri iubire de la alţii. Iar alţii uneori au de dat, alteori nu, iar tu devii în curând un milog, iar pomana tot pomană rămâne.

Sigur, poţi să fii cerşetor de iubire, tâlhar de iubire, terorist în iubire, negustor de iubire. Poţi cere autoritar, şantajând sau ameninţând, poţi leşina sau juca teatru de Oscar, însă esenţa problemei rămâne.

Aştepţi cu mâna întinsă sau cu pumnul strâns, iubire.

Şi oricât te-ai da cu fundul de pământ, ea nu vine decât rareori în doza potrivită, la timpul potrivit şi cu intensitatea potrivită.

Şi până la urmă, ce iubire e aia cerșită sau tâlhărită? Mai poate fi numită iubire?

Iubirea se generează în fiecare dintre noi, ne hrăneşte şi împlineşte iar surplusul este dat şi altora care au nevoie.

Iubirea de sine începe cu câteva întrebări simple:

– pentru ce mă admir eu pe mine?

– când mi-a plăcut felul nobil în care m-am comportat?

– pentru ce rele imaginate sau reale mă iert azi?

– dacă aş fi un pic mai tolerant, înţelegător şi blând cu mine, ce mi-aş da voie să fac azi?

– dacă aş şti că doar prezentul există şi îl pot trăi real, ce aş face azi dacă azi e tot ce am?

– privind la visurile şi obiectivele mele, îmi place potenţialul a ce urmează să devin?

Mi-ar plăcea foarte mult să ştiu răspunsul la măcar una din întrebările de mai sus în cazul tău particular. Făcând acest exerciţiu faci paşi serioşi pentru a începe să te iubeşti pe tine.

Nu uita că imaginea pe care ai tu despre tine, îţi aduce toate rezultatele pe care le ai. Nimeni nu va pune mai mult preţ pe tine decât pui tu, dacă tu ceri puţin de la viaţă, primeşti puţin. Ce crezi că meriţi, aia ai.

Creşte aşadar mizele, cere mai mult, îndrăzneşte mai mult.

Ți-ai dori să devii o personalitate alfa? Puternică și încrezătoare în forțele proprii?

Poți învăța din cele 9 cărți ale mele: goo.gl/l1RQXA

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

The post Cât adevăr suporţi? – revelaţie despre tine în 3 acte appeared first on Personalitate Alfa.

Astăzi vreau să îţi enumăr 5 dintre cele mai mari obstacole pe care ni le punem singuri în calea iubirii, fericirii şi a relaţiilor de cuplu fericite pe termen lung.

Cu siguranţă ele sunt mult mai multe însă acesta este un top 5 al meu:

Crezi că scopul unei relații este să te facă fericit

Câţi dintre noi am fost învăţaţi că e important să ne găsim pe cineva cu care să avem o relaţie de cuplu pentru că asta ne va face fericiţi?

Probabil, la un moment dat, toţi am crezut asta.

Însă din start, avem o mare problemă, încă din formularea acestei speranţe.

”Vreau ca cineva să mă facă fericit”.

Adică există joburi pe piaţă care au în fişa postului ”să îţi faci partenerul fericit”. Cu cât e plătit? Dacă un om nu e fericit poate altcineva să îl facă să fie? Pentru cât timp? Dacă eu îl fac pe partener fericit, cine mă face pe mine?

Dacă amândoi suntem nefericiţi ce se întâmplă? Cine se sacrifică pentru cine?

Când nu am partener, nu pot să fiu fericit?

Acest model de gândire naşte foarte multe probleme şi creează foarte multă suferinţă iar pentru mine, fericirea, împlinirea şi bucuria în viaţă a venit când am realizat (am descoperit) că o relaţie nu are ca scop să te facă fericit, ci să te facă să evoluezi.

Asta înseamnă că doi oameni ce au o relaţie se vor schimba de-a lungul timpului şi asta înseamnă că nu pot avea ”siguranţa” absolută că ceea ce înseamnă azi bine şi fericire va rămâne la fel şi mâine.

Aşadar, o relaţie nu are ca rol nici să te facă fericit şi nici să îţi dea prea multă siguranţă.

Evident, tu poţi să crezi aceste lucruri şi poate e bine să treci prin această experienţă.

Când însă relaţiile tale sunt nefericite, când există certuri şi reproşuri mai multe decât bucurie şi fericire, atunci e nevoie să îţi schimbi modul de gândire, aşa cum am făcut şi eu.

Fericirea este responsabilitatea fiecărui om. Când eram copii, eram al dracului de fericiţi fără să avem relaţii de cuplu.

Dacă e ceva ce ne opreşte azi să fim fericiţi, sigur nu e partenerul de cuplu, relaţia sau căsnicia.

Ar trebui să ne întrebăm când anume pe drumul vieţii, am uitat să fim fericiţi?

Apoi, să ne apreciem partenerul pentru că orice probleme apar în relaţie, orice suferinţă ne-am imagina că trăim, relaţia este de fapt cursul nostru de dezvoltare personală cel mai intens şi cel mai preţios.

Să nu îi ratăm semnificaţia căutând fericirea în locuri greşite.

Nu poţi să accepţi că partenerul e diferit

O altă mare problemă o reprezintă descoperirea faptului că partenerul sau partenera sunt diferiţi. De fapt, sunt atât de diferiţi încât unul preferă să se uite la un film când altul vrea să se plimbe în parc. Unul vrea să meargă la masă la părinţi când unul are chef să se plimbe cu bicicleta şi altul vrea să facă sex seara iar celălalt dimineaţa.

Unul vrea un job stabil, celălalt vrea afacere proprie, unul ascultă muzică jazz, celălalt Billboard top 50 de săptămâna asta, unul vrea copii, celălalt nu vrea.

Şi relaţia devine un război cu miza de a-l face pe celălalt să fie cum vreau eu.

Ei bine, asta e doar o altă cale de a fi nefericit încercând să controlez ce nu se poate controla.

Treaba noastră nu este să călcăm cu picioarele identitatea celuilalt ci să îl apreciem ca pe o fiinţă umană unică şi diferită, cu personalitatea sa şi să ne bucurăm că e aşa şi că nu e o copie palidă a tuturor celorlalţi.

Apoi, prin cunoaştere, înţelegere şi ascultare, treaba noastră este să descoperim teritorii comune pe care le putem explora împreună, onorând în acelaşi timp teritoriile diferite în care niciunul nu vrea să se aventureze.

Astfel se nasc relaţiile fericite ce durează.

Ai emoţii nepotrivite

Când mă refer la emoţii nepotrivite mă refer la toate emoţiile negative.

• stres
• gelozie
• furie
• frică
• agresivitate
• depresie
• plictiseală

Şi acestea ne aparţin, însă să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi să încercăm să le păstrăm în afara relaţiei pe cât se poate.

La fel cum fericirea este treaba fiecăruia dintre noi, emoţiile negative ne aparţin.

De câte ori nu vedem cupluri în care partenerii aruncă vina pe celălalt pentru propriile emoţii negative.

”Comportamentul tău, atitudinea ta, cuvintele tale mă fac să mă simt rău.”

Ei bine, nu comportamentul celuilalt este problema şi demonstraţia e simplă.

Un eveniment exterior este simţit diferit de fiecare om.

După o despărţire, unul se bucură că devine liber, altul intră în depresie că a pierdut iubirea.

Evenimentul exterior este acelaşi, starea emoţională total diferită.

Aşadar, e lumea noastră interioară care intepretează lucrurile exterioare, deci emoţiile noastre ni le alegem noi.

Că am apreciere sau dezgust faţă de ce face partenerul, îmi aparţine şi e treaba mea să îmi gestionez gândurile şi emoţiile astfel încât să revin la punctul unu, şi anume să fiu fericit.

Atenţia ta e în locurile greşite. Acolo unde se îndreaptă atenţia ta, acolo încep să apară rezultatele.

Dacă îţi petreci timp gândindu-te la păcatele partenerului, cum ai putea să îţi analizezi stările interioare şi să le desluşeşti şi vindeci?

Dacă energia ta se duce în alergat de dimineaţă până seara fără a face prea multe lucruri concrete, cum crezi că vei înregistra progres în evoluţia ta şi în starea ta de bine?

Dacă te preocupă distracţia şi nu odihna, cum ai putea să ai energie pentru ceea ce contează cu adevărat?

Atenţia ta se duce de multe ori în locuri greşite şi când spun greşite mă gândesc la faptul că peste 5 ani, acele lucruri vor fi irelevante, şterse din memorie iar calitatea vieţii tale nu prea va fi schimbată.

Unde ar trebui să meargă atenţia ta?

În acele locuri care reprezintă o investiţie cu adevărat pentru fericirea ta prezentă şi viitoare.

Primul şi cel mai important loc în care ar fi bine să meargă atenţia ta ar fi la gândurile ce le ai şi la emoţiile ce le simţi.

Pentru că toate gândurile şi emoţiile pornesc din tine, cu aprobarea şi consimţământul tău. Ai putea oricând să schimbi un gând. Ai putea oricând să schimbi o emoţie.

Ai putea oricând să schimbi perspectiva unei întâmplări ”nefericite” şi să o vezi ca pe o şansă de a face o schimbare, să vezi o ceartă ca pe o trezire a conştiinţei sau să vezi suferinţa ca pe o etapă necesară pentru a deveni o persoană mai puternică.

Dacă laşi întâmplările nefericite să îţi strice zilnic dispoziţia, dacă vezi certurile ca niște drame şi suferinţa ca un blestem, a fost, este şi va fi doar alegerea ta.

De aceea, atenţie la gândurile şi emoţiile tale. Oamenii din jur, întâmplările şi viaţa din afara ta, sunt irelevante comparat cu puterea uriaşă cu care ai fost înzestrat.

”Cine priveşte în afară, doarme. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte." C. G. Jung

Nu faci diferenţa dintre iubire şi îndrăgostire şi comportamentele necesare pentru fiecare din ele

Aceasta e greşeala clasică de departe cea mai des întâlnită şi cea mai mare cauzatoare de suferinţă.

Îndrăgostirea e mama natură care face ca toate animalele să se împerecheze.

Şi veveriţele, şi pisicile, şi lupii, şi urşii, şi vrăbiile. Vine o vreme când specia are nevoie de noi indivizi şi pentru că mama natură e prezentă aici de miliarde de ani, şi-a rafinat foarte bine metodele.

Atât de bine încât omul se supune şi el legilor îndrăgostirii ca şi orice altă fiinţă vie.

Când mama natură găseşte o potriveală, preia volanul şi prin hormoni, precum dopamina, serotonina, adrenalina, testosteron, estrogen face un cocktail mai puternic decât orice drog cunoscut şi te face să îţi pierzi minţile.

Te-ai îndrăgostit. Felicitări. Este o stare cu adevărat minunată.

Însă ai grijă, fericirea speciei nu este egală cu fericirea individuală.

Mama natură a făcut sexul atât de plăcut tocmai să te încurajeze să îl faci.

Cum ar fi dacă după fiecare partidă de sex ţi-ar apărea bube pe tine care te mănâncă o săptămână şi nu pot să dormi noaptea? Probabil nu l-ai mai face deloc.

Însă sexul are ca finalitate de obicei, orgasmul. Deci e plăcut şi vrei să îl faci des.

De aici, este o întreagă etapă în viaţa omului care la fel ca şi alte specii, trece prin această etapă. Omul se îndrăgosteşte de mai multe ori în viaţă, la fel cum şi la alte mamifere există ciclic perioada de împerechere.

Din nefericire pentru om, animalul ştie când s-a terminat perioada de împerechere, omul a făcut o greşeala fundamentală când a luat îndrăgostirea ca semn că este singurul criteriu pentru a rămâne cu o persoană pentru tot restul vieţii.

Poţi să fii foarte îndrăgostit şi atras de cineva dar asta nu înseamnă nicidecum că vei face o echipă bună pentru anii ce urmează, că veţi fi parteneri de cuplu ce au o relaţie împlinită şi că veţi construi ceva împreună.

Îndrăgostirea este despre sex.

Relaţiile de cuplu sunt despre iubire şi dăruire.

În sex, am o nevoie uriaşă pe care o vreau satisfăcută.

În iubire, am de dat timp, energie, resurse şi tot ce am, pentru a-l ajuta pe celălalt să elimine suferinţa din viaţa lui, şi să pot să contribui măcar un pic la starea lui de bine şi fericire.

Iubirea nu există atunci când este pretinsă şi cerută. Nu avem control asupra iubirii pe care o primim, avem doar control asupra iubirii pe care o dăruim.

De aceea, îndrăgostirea este egoism, pentru că urmăreşte interesul individului. Mulţi se vor revolta şi vor spune ”dar eu când sunt îndrăgostit fac orice pentru cel de care m-am îndrăgostit”.

Ok, şi când celălalt îţi întoarce spatele şi nu apreciază ce faci şi nu îţi răspunde cu aceeaşi monedă, cum te simţi?

Cum te simţi când eşti îndrăgostit de cineva care nu este îndrăgostit înapoi de tine, ci de altcineva?

UPS!

Cam atât cu altruismul în îndrăgostire. Când cel de care eşti îndrăgostit a ales alt partener în afară de tine, atunci poţi vedea clar că tu aveai o mare nevoie ce acum ţi-a fost refuzată. Cel de care eşti îndrăgostit se bucură de îndrăgostire cu altcineva. Care e sensul faptelor tale de îndrăgostit? Mai e relevant ce simţi tu pentru ceilalţi?

Iată o întreagă hartă şi lume a îndrăgostirii care ne poate ocupa foarte mult spaţiu. Cu siguranţă vom reveni asupra subiectului.

Iubirea însă, este altceva decât îndrăgostirea. Iubirea nu este pentru oricine pentru că nu oricine poate să dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine îşi poate descoperi şi dezvolta capacitatea de a iubi.

Există un punct comun între îndrăgostire şi iubire şi asta e una din cele mai frumoase şi încurajatoare lucruri.

Poţi să iubeşti pe cineva de care eşti îndrăgostit, deşi mulţi oameni se îndrăgostesc, au relaţii şi se despart, fără să se fi iubit vreodată.

Când vezi oamenii cum se comportă la despărţire, cu câtă furie, ură şi agresivitate se acuză, îşi fac reproşuri şi ridică pumnul ameninţător în aer, şi câinele meu Jaggermeister îşi dă seama că acolo nu există nici urmă de iubire şi probabil nici nu a fost. Pe aceştia i-a păcălit Cupidon o vreme.

Iubirea este cheia.

Dacă vrei să aprofundezi acest subiect, în audiobook-ul Cum să îți găsești un partener compatibil am dezvoltat pe larg această idee.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

The post 5 obstacole pe care ți le pui în calea iubirii appeared first on Personalitate Alfa.

Cursul Marea iubire ( http://personalitatealfa.com/cursuri/marea-iubire/curs/)

A fost o călătorie extrem de intensă pentru mine datorită sutelor de mesaje şi e-mailuri pe care le-am primit.

Pe lângă asta, am stat pe mesageria live de pe pagina de prezentare ca să simt pulsul evenimentului şi m-am trezit într-o mare de mesaje care au fost revelatoare.

Una dintre convingerile mele preferate este că tot ce se întâmplă este spre binele meu.

Pe măsură ce au început să curgă întrebările, am identificat câteva tipare de comportament şi pentru mine, dacă mai era nevoie, a venit confirmarea că unii oameni preferă să sufere 30 de ani de acum înainte, să se plângă permanent şi să joace rolul de victimă eternă decât să se educe câteva luni şi să îşi schimbe destinul. Și spun asta fără nicio exagerare.

Sunt câteva lucruri legate de relaţii şi iubire care îmi dau fiori reci.

Puncte cheie extrase din multe discuţii în aceste zile:

1. Să se schimbe celălalt;
2. Am luat sute de decizii greşite, ani de zile,  îmi poţi spune O SOLUŢIE ACUM ca să schimb tot instant?
3. Aşteptarea aprobării divine;
4. Jur că îl iubesc, dar dacă nu face ce vreau eu, când vreau eu şi cum vreau eu, poate să moară în iad;
5. Nu pot să trăiesc fără celălalt.

Hai să le luăm pe rând:

       1. Să se schimbe celălalt

Îmi vine în minte vorba lui Gandhi, perfectă pentru situaţia asta: “Toţi vrem să schimbăm lumea, dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi”.

Ei bine, am o veste proastă. Nimeni nu are puterea de a schimba pe altcineva. Cât de multă lume intră în relaţii în ideea că “nu îmi plac câteva lucruri la partener, dar le schimb eu pe parcurs”, doar ca să se trezească apoi că, de fapt, acele lucruri se amplifică pe măsură ce relaţia se desfăşoară.

Ştii de ce?

Pentru că acele lucruri care nu îţi plac la celălalt, îi aparţin şi fac parte din “a fi el însuşi”. Poţi să îl obligi o vreme, şi partenerul, din “ iubire”, va renunţa la sine însuşi o vreme. Dar va avea resentimente şi te va pedepsi şi se va răzbuna prin comportamentele care ştie că nu îţi plac, pentru că nu îl accepţi aşa cum e.

Pe de altă parte, când celălalt se schimbă aşa uşor la cererea ta, înseamnă că nu e o persoană foarte puternică, cu coloană vertebrală şi personalitate, nu?

Şi cine poate fi atras irezistibil de un om slab?

Acum câteva săptămâni am făcut demonstraţia că cei din jur pot fi schimbați cum vrei tu, cu o condiţie.

SĂ TE SCHIMBI TU PRIMA OARĂ.

În caz că ai uitat demonstraţia, ţi-o repet. Când cerem ceva de la un partener, înseamnă că e ceva ce nu ne oferim noi singuri şi cerem de la altul.

De exemplu, partenerul nu îmi acordă ATENŢIE. Urmând teoria de mai sus, înseamnă că eu nu îmi acord atenţie. Cum îl fac pe celălalt să îmi acorde atenţie schimbându-mă eu?

• merg la sală;
• încep să fiu atent la cum mă aranjez şi la cum mă îmbrac;
• încep să acord atenţie felului în care îmi petrec timpul şi la modul în care îmi consum energia;
• acord atenţie stării mele de bine şi de fericire.

După o vreme, ce crezi că se întâmplă? Sigur alţi oameni încep să îţi acorde şi ei atenţie pentru că iubim oamenii care au grijă de ei şi de starea lor de bine.

Ce face partenerul care până atunci te ignora? Păi sunt şanse mari să îţi acorde atenţie. Dar poate că tu nu mai ai nevoie de ea. Şi astfel, îi schimbăm pe cei din jur, schimbându-ne noi.

Şi totuşi, mulţi oameni nu sunt dispuşi să facă munca. Preferă să rămână la statutul de victime neajutorate.

Până la urmă, în viaţă, fiecare este responsabil pentru propria sa fericire, pentru rezultatele sale şi pentru calitatea vieţii şi a relaţiilor, a iubirii pe care o simte şi o primeşte sau o oferă.

Eu ştiu un singur lucru: mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu tine şi sunt convins că voi scoate tot ce e mai bun în tine la suprafaţă.

De câtă suferinţă o fi nevoie pentru ca omul să iasă din zona de confort şi să treacă la acţiune?

Cred că fiecare are limita lui de toleranţă şi, mai devreme sau mai târziu, viaţa ne scoate pe toţi din zona de confort dacă nu o facem noi în mod voluntar şi conştient.

2. Am luat sute de decizii greşite timp de ani de zile. Îmi poţi spune O SOLUŢIE ACUM ca să schimb tot instant?

Ştiu, ştiu. Creierul uman este făcut să caute pastila magică şi scurtăturile, şi nu e de învinovăţit.

Doar că vine un moment când îţi dai seama că ai căutat pastila magică şi scurtătura vreo 5 ani, şi, dacă ai fi ales calea mai dificilă, ar fi durat 6 luni, iar viaţa ta era schimbată în bine de mult.

În acel moment, chiar dacă e dureros, cel puţin la fel de dureros ca şi atunci când eşti nevoit să îţi închizi contul de pariuri online, să juri că nu mai bei alcool sau că nu mai flirtezi pe facebok, e nevoie să schimbi ceea ce faci pentru o cauză mai bună.

Când a durat luni sau ani de zile să ajungi într-o situaţie de viaţă în care ești sărac, lipsit de iubire, părăsit sau bolnav, înseamnă că ai trecut printr-un proces.

Ei bine, dacă ai ajuns rău printr-un proces, pas cu pas, zi de zi, decizie după decizie, cum crezi că vei inversa procesul în favoarea ta?

PĂI LA FEL. Doar că în sens invers: pas cu pas, zi după zi, decizie după decizie, poţi duce viaţa ta în direcţia bună.

Şi acel proces se numeşte proces de EDUCAŢIE.

Când mergi pe un drum greşit ce duce în prăpastie, nu ai nevoie de motivaţie ca să mergi mai repede, ci de educaţie ca să te întorci din drum.

Exact asta fac eu în privinţa relaţiilor şi a iubirii în cursul Marea iubire. Te întorc din drumul greşit şi te pun pe drumul cel bun printr-un proces.

Diferenţa e că procesul în care intri e mult mai scurt decât procesul care te-a adus în situaţii care îţi provoacă suferinţă.

3. Aşteptarea aprobării divine

“Ştii, e greu”, îmi zice o fată chiar ieri. “Nu voi avea aprobarea celor din jur pentru deciziile pe care aş vrea să le iau aşa că stau şi sper că va fi mai bine”.

Stai să îmi dreg vocea că îmi vine să spun nişte lucruri neortodoxe.

Deci tu aştepţi ca cei din jur să îţi dea voie să iei decizii care să te facă fericită?

Am o veste pentru tine: cei din jur vor să iei decizii care să îi facă PE EI fericiţi. Li se rupe celor din jur de fericirea ta. Tocmai de aia te şi manipulează, te ameninţă subtil, te şantajează şi te constrâng în orice fel să nu faci ceva diferit, ceva ce ar putea să schimbe starea de fapt a lucrurilor şi care ar face ca ei să nu mai obţină de la tine obedienţă, serviciile tale și alte beneficii.

Când ţi-ai dat puterea cadou?

De când ai nevoie de aprobare pentru a-ţi decide soarta?

Ce s-a întâmplat cu libertatea ta şi când ai renunţat la ea?

Merită preţul pe care îl plăteşti beneficiile pe care le ai?

Colivia în care trăieşti când nu mai iei decizii o fi aurită, dar tot colivie e, şi tot la nefericire duce.

Dar stai. E colivia aurită? Dacă e din fier ruginit? “Oamenii care au cea mai mare nevoie de aprobare, primesc cea mai puţină. Oamenii care au cea mai puţină nevoie de aprobare, primesc cea mai multă.” Wayne Dyer

4. Jur că îl iubesc dar dacă nu face ce vreau eu, când vreau eu şi cum vreau eu, poate să moară în iad

Asta s-ar putea să fie favorita mea datorită cantităţii URIAŞE de ipocrizie din ea, care mă face să râd, dar să mă și revolt în același timp.

Deci, am explicat în multe rânduri că oamenii fac o gravă confuzie între iubire şi … nevoi.

Încă o dată, pentru tot poporul:

Iubirea este când dăruieşti ceva din ce ai tu, fără să aştepţi reciprocitate. Nu e pentru oricine, pentru că dacă nu ai resurse interioare și bateriile pline, nu ai nici pentru tine, dar mai să dai altora.

Când aştepţi reciprocitate, este un schimb de nevoi, minunat şi util pentru supravieţuirea noastră, dar nu te mai da cu fundul de pământ că tu iubeşti, dar nu primeşti iubire, pentru că TU NU IUBEŞTI.

Crezi că ştii ce simţi, şi că tu dai iubirea ta.

În momentul în care simţi resentiment pentru că tu ai dat, dar nu ai primit, ai devenit un manipulator pentru că scopul iniţial al tău avea ataşat aşteptarea ascunsă că vei da, şi apoi vei primi înapoi.

Deci, încă de la început, intenţia ta nu a fost sinceră. Ai trimis un cal troian pe care l-ai numit “dar”.

Uite, îţi dau un cadou din toată inima (dar va trebui să plăteşti ulterior pentru el şi cu dobândă, doar că nu am scris niciunde condiţiile decât în mintea mea).

Foarte multe declarații de “te iubesc” nu sunt decât “am nevoie disperată de tine”. Învelim rahatul în staniol colorat şi ne-am tăia o mână pentru a susține că noi facem din iubire tot ce facem.

Nu era mai simplu pentru toţi să spunem “am nevoie de tine, ce pot face şi eu pentru tine în schimb?”

Nuuuu!

Hai să amestecăm şi iubirea ca să facem o dramă uriaşă, şi apoi să ne dăm de ceasul morții că nu ne sunt satisfăcute pretenţiile, nevoile şi orgoliul.

Iubirea există. Şi e extraordinară. Doar că iubirea e un muşchi ce trebuie antrenat, o abilitate ce trebuie dezvoltată. Nu oricine e capabil de iubire, dar toţi oamenii de pe Pământ au nevoi.

De aceea, falsa iubire este întâlnită la tot pasul, iar marea iubire vine când lăsăm ce ştim deoparte şi suntem dispuşi să învăţăm.

5. Nu pot să trăiesc fără celălalt

Nu zău? De când? Ai trăit şi până să îl întâlneşti, ai avut parte de iubire, fericire, experienţe, entuziasm și bucurie.

Acum, brusc, ţi-au pierit?

Îţi spun eu care e problema ta: nu ai lucrat suficient la tine însuţi, prins fiind în problemele vieţii de zi cu zi, lupta pentru bani, crescut copii, mers la şcoală şi la muncă, trăit viaţa pe pilot automat.

Azi, din cauză că te-ai neglijat pe tine, ai goluri interioare şi cauţi la "celălalt" să ţi le umple. Ştii ce se va întâmpla? O nouă mega dezamăgire. Pentru că nu la celălalt sunt răspunsurile.

Eşti blindat de convingeri limitative şi, mai mult, crezi că TU ŞTII. Tu ştii, dar culmea, nu se întâmplă ce ţi-ai dori şi nu obţii rezultate.

În loc să accepţi că poate nu ştii şi să fii deschis să înveţi, acum îţi propui să ştii dublu. Acum ştii şi de ce nu reuşeşti să obţii ce vrei.

Eşti atotştiutor, dar fără rezultate.

Ştii ce zicea Socrate? “Cu cât învăţ mai mult, descopăr cât de puţine ştiu”

Atunci când crezi că le știi pe toate, viața intervine și te învață că de fapt nu știi nimic. Ce credeai că știi nu se mai aplică.

Dar îţi garantez că:

1. Poţi să îţi schimbi destinul şi viaţa;
2. Cât timp eşti în rolul de victimă, nu vei putea schimba nimic

Nu există moment potrivit, ci există doar atitudinea potrivită.

Atitudinea e în puterea şi în controlul tău, doar că tu îţi refuzi ce stă cu adevărat în puterea ta şi te agăţi de ce nu poţi controla; şi apoi te miri că nu ţi-e bine.

Nu îi poţi controla pe cei din jur şi acţiunile lor, dar îţi poţi controla emoţiile şi gândurile, astfel încât să fii fericit şi să simţi iubire orice s-ar întâmpla în jur.

Nu îţi poţi asuma responsabilitatea pentru viaţa altora, dar sigur ţi-o poţi asuma pentru a ta.

Educaţia şi evoluţia ta sunt în puterea ta, iar ce îţi aruncă viaţa în cale, nu ţine de tine.

Mi-ar plăcea foarte mult să lucrăm împreună şi ştiu că acest curs îţi poate schimba viaţa din prima săptămână pentru că îţi dă înapoi puterea pierdută. Puterea de a obţine ce doreşti în viaţă, în relaţii şi în iubire.

Citind sutele de mesaje şi discutând live cu oamenii, mi-am dat seama că iubirea nu e accesibilă oricui, la fel cum nici relaţiile fericite sau o viaţă împlinită nu sunt.

Cel puţin nu acum.

Pentru că până când nu îţi goleşti mintea de ce (crezi că) “ştii”, ştiinţa care te-a dus azi unde eşti, până când nu adopţi o atitudine de curiozitate şi poftă de învăţare şi evoluţie, până când aştepţi ca alţii să facă, iar tu doar să stai şi să primeşti, vei bate la uşi care vor rămâne închise.

Aştept să iei o decizie şi să faci o investiţie în calitatea vieţii tale.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

The post Top 5 motive pentru suferința prostească din iubire appeared first on Personalitate Alfa.

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii

Sunt puţine lucruri care scot atât de eficient comoara şi gunoiul nostru interior la suprafaţă precum relaţiile cu alţi oameni, de la părinţi, iubiţi şi iubite, copii până la parteneri de afaceri şi prieteni.

De aceea, fiecare relaţie este sacră pentru că reprezintă promisiunea, şansa de a scoate din mine lucruri neştiute, bune şi rele, care îmi vor amplifica puterea, îmi vor purifica rănile, întunericul şi demonii, vor sparge învelişul ce îmi ţine spiritul şi iubirea blocate în adâncul fiinţei mele.

Înţelegerea, acceptarea şi conştientizarea faptului că orice om care acum are cel mai mic rol în viaţa mea este aici special pentru mine şi pentru a-şi face partea, pentru a-şi juca rolul în formarea şi desăvârşirea mea, precum şi eu mă aflu în viaţa tuturor oamenilor  din jurul meu pentru a-mi face aceeaşi datorie, ar trebui să ne facă să cădem în genunchi plini de recunoştinţă în faţa celor care ne iubesc cel mai mult şi a celor pe care îi urăm şi dispreţuim cel mai mult precum şi în faţa tuturor de-a lungul acestui spectru.

Nu neapărat în ordinea asta.

De aceea, o relaţie de cuplu este una din tipurile de relaţii care are o însemnătate uriaşă în viaţa noastră.

Nu a existat niciun curs de dezvoltare personală care să mă fi dus atât de adânc în sufletul meu precum relaţia de cuplu. Nicio carte, profesor sau învăţătură nu m-au făcut să îmi analizez propria lume interioară, să mă oblige să mă cunosc pe mine, cu lumina şi întunericul pe care le conţin aşa cum au făcut partenerele mele.

Nu am chinuit pe nimeni în viaţa mea aşa cum mi-am chinuit partenerele şi nu am fost torturat de către nimeni aşa cum am fost şi eu torturat de ele. Deasemenea, au fost puţine plăceri mai mari pe care le-am gustat în această viaţă decât cele din relaţiile mele.

Fericirea şi împlinirea solidă pentru mine într-o relaţie de cuplu s-a putut descătuşa după vârsta de 30 de ani pentru că am început să privesc relaţiile de cuplu dintr-o altă perspectivă şi această perspectivă este una diferită de curentul social cunoscut.

Ce este o relaţie de cuplu?

O relaţie este şansa pentru a deveni un om mai bun, mai fericit și mai împlinit.

Orice relaţie de cuplu are potenţialul de a deveni o ”legătură a sufletelor”. În cuvintele lui John Wellwood:

”Asta înseamnă o legătură a sufletelor – doi oameni care se alătură unul altuia pentru a alimenta, a stimula şi a provoca paşi importanţi în dezvoltarea reciprocă.

Indiferent ce se întâmplă într-o relaţie de cuplu, dacă ea nu contribuie la evoluţia ambilor parteneri este o relaţie irosită ce nu a fost trăită la adevăratul ei potenţial.

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii?

Să crezi că o relaţie este doar pentru satisfacerea reciprocă a nevoilor este una din căile prin care poţi să îţi baţi joc de o relaţie.

Când erai mic cineva avea grijă de tine.

Creşti aparent, devii adult aparent, lumea e rece şi rea şi cauţi din nou să intri în starea aceea de lipsă de griji şi responsabilităţi aşa că intri într-o relaţie.

Pari adult, ai o vârstă, ai un job, dar iluzia asta se destramă rapid când începi să ceri partenerului să aibă grijă de tine şi de nevoile tale aşa cum părintele are grijă de nevoile unui copil mic.

Mai mult, te simţi neiubit dacă celălalt nu manifestă grijă faţă de tine şi de nevoile tale ca şi când să te îngrijească pe tine ar fi un job nou la care s-a înhămat.

”Te iubesc deci ai privilegiul de a te ocupa de nevoile mele”, par să spună partenerii.

Oamenii folosesc foarte greşit cuvântul iubire.

În foarte multe cupluri, în loc să îşi spună unul altuia ”te iubesc” ar trebui să îşi spună ”am nevoie de tine.”

E drăguţ ca cineva să gătească pentru tine. Sau să spele. Sau să te asculte.  Dar înainte să cunoşti persoana cu care acum ai o relaţie de cuplu, poate a trebuit să îţi gătești singur.

Ce ai făcut când îţi era foame şi nu aveai o relaţie de cuplu?

Nu cred că ai murit de foame şi nici nu cred că ai căutat vinovaţi pentru că nu ai sub nas ciorbă caldă. Ai trecut la acţiune şi ai rezolvat singur problema.

Cum se face că acum când eşti într-o relaţie de cuplu, brusc, faptul că celălalt nu îţi găteşte te face să te simţi neiubit? Cum se face că acum celălalt a devenit bucătarul de serviciu, responsabil cu hrănirea ta? De asta ai intrat într-o relaţie? E mai ieftin şi lejer să plăteşti pe cineva să îţi gătească decât să intri într-o relaţie de cuplu pentru asta.

Sau poate vrei să vorbim despre cadouri.

Înainte de a avea o relaţie, nu cred că plângeai zi de zi în pernă pentru că nu îţi fac oamenii din jur cadouri.

Când ţi-ai dorit ceva mult, ţi-ai cumpărat. Nu ai căutat vinovaţi pentru asta, nu te-ai simţit mai puţin iubit pentru că a trebuit să mergi la magazin, să scoţi banii şi să plăteşti pentru ceva ce îţi doreşti.

Cum se face că acum, în relaţia de cuplu, celălalt a primit această povara şi responsabilitate, de a-ţi face cadouri? Sigur, e un gest drăguţ să primeşti un cadou însă de aici şi până la a te simţi prost, trist, nefericit pentru că nu primeşti cadouri și să îți acuzi partenerul de lipsă de iubire e o cale foarte lungă.

Ce anume te face să devii o panseluţă sensibilă într-o relaţie de cuplu şi să îl încarci pe celălalt cu atât de multe obligaţii rostite şi nerostite?

Cum se face că starea ta interioară se schimbă atât de violent în urma unui singur gest făcut sau nefăcut al celuilalt?

Nu cumva toate aceste cerinţe şi nevoi ascund cu totul altceva?

Nu cumva ai o stare de neîmplinire în inima ta, legat de propria ta persoană şi viaţă iar asta te face să cauţi o alinare în celălalt obligându-l să ghicească nevoi, gânduri şi stări pe care tu le ai şi le ţii ascunse chiar şi pentru tine?

Oamenii sunt nefericiţi în cuplu, se ceartă şi se despart din multe motive:

• sexuale
• nevoi nesatisfăcute
• nepotrivire de caracter
• lipsa pasiunii
• plictiseală
• lipsa unui plan comun
• impulsivitate şi instabilitate emoţională…

…şi multe altele.

Toate acestea sunt valide însă cea mai mare greşeală este să fugi din relaţie înainte să înveţi lecţia, înainte să înţelegi ce anume a scos din tine relaţia respectivă şi înainte să ai recunoştinţa faptului că în această relaţie ai avut şansa să te cunoşti pe tine mai bine, cu defecte şi calităţi şi că ştii la ce ai nevoie să lucrezi în continuare.

Sunt foarte multe lecţii ce pot fi învăţate într-o relaţie.

Să îţi asculţi inima ar fi una din aceste lecţii.

Lucrurile sunt foarte simple.

Există relaţii de rahat din care trebuie să pleci pentru că te omoară.

Şi există relaţii care par de rahat pentru o clipă dar dacă rămâi acolo determinat să vezi care e lecţia, s-ar putea să descoperi cel mai frumos cadou pe care viaţa ţi-l poate oferi.

Cum afli în care situație ești? Doar ghidul tău interior îți poate spune asta. El e acolo și îți vorbește. Ascultarea lui este un proces prin care va trebui să treci și nu va fi nimeni să facă această muncă în locul tău.

Iubirea adevărată.  

În vocaţie există mai multă iubire decât în multe relaţii de cuplu.

Imaginează-ţi.

Omul cu vocaţie, se trezeşte cu entuziasm de dimineaţă, întreaga lui viaţă, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creaţiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaşte dar prin ce a creat le va transmite o bucăţică din spiritul lui, din iubirea lui.

Câte relaţii de cuplu cunoşti în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, aşa cum este în viaţa omului cu vocaţie?

Poate că relaţiile de cuplu au alt rol în viaţa noastră şi pentru cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie şi cărţi ale înţelepţilor ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părţi fără a minimaliza importanța relaţiilor de cuplu.

Dacă ar fi să numesc suferinţa numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalţi nu le fac pe plac, nu îi servesc şi nu îi iubesc. E o suferinţă care nu şi-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute şi nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea şi atenţia omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.

Duminică am pentru tine un material audio împreună cu prietena şi colega mea dr. Ursula Sandner despre dezvoltarea personală în relaţii de cuplu pentru cei care au înţeles că scopul unei relaţii este evoluţia mai mult decât satisfacerea reciprocă a nevoilor de zi cu zi.

Ne auzim duminică şi până atunci aştept întrebările tale.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

The post Cum se irosește o relație de cuplu ce promitea appeared first on Personalitate Alfa.

Minoritari şi fericiţi
Ar fi atât de multe de spus…

Simona şi Darius: suntem doi oameni obişnuiţi… am vrea să credem noi, dar cum vei vedea, nu e aşa. Suntem nişte minoritari.

Ne-am cunoscut urmându-ne una din pasiunile comune, televiziunea. Eram tineri, cu facultatea terminată, gata să luăm viaţa în piept, dar încă neştiutori. Ne-am plăcut, ne-am iubit, ne-am căsătorit. Până aici sună a poveste comună, dar cu trecerea timpului am simţit că devenim aparte, într-un sens pe care nu l-am anticipat.

Cum am devenit minoritari

Desigur, în acelaşi timp, prietenii şi cunoscuţii se căsătoreau şi aveau copii, asemenea nouă, dar după trecerea anilor aceste cupluri "proaspete" au început să divorţeze. Încet, unul câte unul, până când majoritatea prietenilor şi cunoscuţilor noştri au acumulat "la activ" cel puţin un divorţ. A devenit un "model", vedeam în jurul nostru tot mai multe exemple de acest fel, mai ales din momentul în care Simona a început să lucreze ca trainer de comunicare, la afterschool-uri în Timişoara şi de când, împreună, am pornit să organizăm tabere pentru copii şi adolescenţi. Clienţii Simonei şi clienţii noştri, părinţii pe care inevitabil îi cunoşteam, erau, de cele mai multe ori, părinţi singuri, mai ales mame singure, sau cupluri care, după un an-doi au divorţat. Asistam la spectacolul unei epidemii de divorţuri.

După nişte ani, când am conştientizat fenomenul şi am contabilizat câte dintre cuplurile pe care le cunoşteam încă sunt căsătorite, sau câţi dintre părinţii copiilor cu care ne întâlneam în business-urile noastre încă sunt împreună, am ajuns la o concluzie interesantă: 40% dintre părinţii de la afterschool şi din taberele noastre îşi cresc copiii singuri (mai ales mame singure), peste 60% din părinţi au divorţat cel puţin o dată (chiar dacă ulterior s-au căsătorit), doar 15% din cupurile pe care le ştiam sunt împreună de când s-au căsătorit.

Ca să înţelegi ordinul de mărime, noi am aniversat recent 20 de ani de căsătorie, iar cuplurile de care vorbim au mai puţin timp împreună decât noi.

E clar, suntem o minoritate.

Doi sunt mult mai mult decât suma părţilor

Văzând că am devenit o minoritate, un "fenomen" ieşit din normele sociale, am început să ne întrebăm ce e în neregulă cu noi? De ce suntem împreună, după douăzeci de ani? Ce ne ţine aproape?

Dacă ar fi să te iei după criticii relaţiilor monogame, multe cupluri stau împreună fie pentru că soţia simte o dependenţă (economică, sentimentală sau de altă natură) faţă de partener, fie că îi uneşte "copilul", dorinţa de a asigura o familie clasică, standardizată, copilului sau copiilor avuţi împreună.

Nu e cazul nostru. Suntem amândoi distincţi, independenţi, fiecare are afacerea lui, ne simţim bine împreună, suntem fericiţi. Nici vorbă de dependenţă, de obligaţie paternală sau maternală faţă de copil. Atunci, ce?

Când am început să analizăm cuplul nostru, am văzut o sinergie: în sinergie, suma părţilor este mai mare decât adunarea lor. Împreună, unu plus unu face mai mult decât doi.

În ce? În toate domeniile!

În managementul gospodăriei, fiecare are sectorul lui, de care e pasionat: ea face aprovizionarea, eu întreţin şi repar prin casă, ea găteşte, eu grădinăresc şi cresc pomi fructiferi, ea spală, eu fac munca grea de pe lângă casă. Spălăm vasele cu rândul, facem curăţenie împreună. Ştiu, sună prozaic şi lipsit de "strălucire", dar asta înseamnă viaţa: mâncare, adăpost şi tot ce presupun aceste două lucruri.
Creştem copilul într-un duo care se completează: eu sunt mai strict, ea e împăciuitoare, eu ajut cu temele, ea predă fetei abilităţi de comunicare (acum nu mai e cazul, fata noastră are 20 de ani şi are aceiaşi tendinţă de independenţă pe care o avem şi noi).
Fiecare avem un business separat, dar avem şi un business comun. Eu o ajut în business-ul ei, ea mă ajută în al meu. Fiecare face ce știe mai bine.

Aceste faţete ale vieţii sunt completate de altele, mai mici, poate subtile, dar de fiecare dată când le analizăm, vedem cum împreună facem mai mult decât suma a doi oameni.

Mai mult decât atât, suntem fericiţi împreună. Ne iubim, ne respectăm şi ne susţinem, unul pe altul.

Eficiență şi stabilitate

Faptul că facem bine lucrurile împreună, de la cele prozaice, cum e managementul gospodăriei, până la cele legate de vocaţie (am uitat să spunem, suntem împreună într-un ONG care face educaţie complementară pentru tineri, urmându-ne vocaţia), ne aduce două beneficii enorme: eficiență şi stabilitate.

Eficiența este dată de faptul că fiecare face ce-i place şi ce se pricepe. Din această cauză, faptul că ne completăm produce o creştere a eficienţei. Să-ţi dăm un exemplu: Simona e foarte pricepută în comunicare, deci ea se ocupă de relaţia cu clienţii în toate firmele, fie că e firma mea, a ei sau business-ul nostru comun (organizarea de tabere). Eu sunt bun în finanţe şi fiscalitate, deci eu mă ocup de planificarea financiară şi fiscală în toate firmele. Înseamnă că fiecare face ce-i place, la un nivel de calitate ridicat, atât pentru sine, cât şi pentru celălalt. Lucrăm eficient şi obţinem rezultate foarte bune.

Stabilitatea e dată tot de completare. Evident că fiecare dintre noi are puncte tari şi puncte slabe. Dacă ne-am baza doar pe noi, am fi dezechilibraţi, în schimb, împreună, ne echilibrăm unul pe altul. Rezultatul este o capacitate ridicată de rezistență la dezechilibre externe (emoţionale, financiare, etc.)

Iubire şi sprijin reciproc

Când e vorba de sentimente, o relaţie fericită, de lungă durată, nu poate fi bătută de nimic. După cum ştii, viaţa e plină de încercări şi lovituri. Atunci când ai lângă tine un om care te iubeşte şi care te susţine la greu, care te stabilizează (emoţional) şi care te ajută să învingi (completându-te în zonele în care nu excelezi), ajungi să crezi că nimic nu te poate doborî.

Fiecare fiinţă vie are nevoie de iubire, pentru a trăi şi a fi fericită. Sigur, putem trăi şi singuri, putem creşte un copil divorţaţi, dar adevărata împlinire apare numai alături de un bărbat sau de o femeie cu care alcătuieşti un cuplu, iar familia adevărată este cea în care sunt prezenţi, zi de zi, iubindu-se, atât mama cât şi tatăl. Cei care contrazic sau combat această realitate pot fi doar compătimiţi, pentru că nu au cunoscut-o cu adevărat niciodată.

Când ai, poţi să dăruieşti

Nu vreau să-ţi faci o părere greşită: nu suntem perfecţi, niciunul dintre noi şi nu suntem compatibili, nici măcar 80%. În schimb, ne-am iubit de la început şi acest lucru a fost suficient pentru a ne modela personalitatea şi comportamentul, în aşa fel încât să-l facem pe celălalt fericit. Ne-au trebuit 20 de ani de muncă zilnică, în care am depus efort continuu pentru a fi un om mai bun, pentru a-l iubi pe celălalt aşa cum este, pentru a-i preţui calităţile şi a-i privi cu înţelegere defectele, pentru a munci asupra propriei persoane în aşa fel încât să devenim fiecare dintre noi, mai buni pentru a ajunge un partener care acordă necondiţionat iubire şi sprijin. A fost greu, de multe ori am obosit, dar cumva am reuşit să trecem, de fiecare dată, de clipele întunecate şi confuze, ajungând în final la ceea ce ne uneşte: iubirea unuia pentru celălalt.

După 20 de ani suntem un cuplu minoritar, un cuplu care a trăit neîntrerupt împreună, tot acest timp, un cuplu care a crescut un copil deosebit. Pe de altă parte suntem o ciudăţenie, un cuplu la care majoritatea "divorţată" sau "recăsătorită" se uită "ca la urs" şi se întreabă prin ce minune existăm.

Cum spuneam, secretul este simplu: avem o relaţie minunată pentru că în tot acest timp ne-am iubit şi am lucrat, zi de zi, pentru ca relaţia să devină mai bună. Asta avem, o experienţă de viaţă împreună, o experienţă reuşită, asta dorim să-ţi dăm şi ţie: o cronică a lucrurilor pe care le-am făcut, în ordine necronologică, în care să vezi ce a funcţionat pentru noi.

Împreună cu Pera, am decis să-ţi împărtăşim această experienţă. Sperăm să poţi învăţa ceva din greşelile şi lucrurile bune pe care le-am făcut, sperăm ca experienţa noastră de cuplu fericit să fie pentru tine un exemplu viu că "se poate", sperăm ca măcar o parte din oamenii care ne vor asculta, vor găsi în povestea noastră, în felul în care am făcut lucrurile, o modalitate nouă de a relaţiona şi de a face fericit partenerul pe care şi l-au ales.

Am înregistrat un DVD în care am fost cât de sinceri am putut şi ne-am deschis, cu riscul de a fi judecaţi. Sperăm ca acum, când spunem atâtea lucruri despre noi, vom putea fi înţeleşi mai bine şi nu vom mai părea atât de "ciudaţi", prin faptul că suntem împreună şi ne iubim după 20 de ani. Vrem să arătăm cât de multe beneficii are un cuplu care îşi găseşte stabilitatea şi fericirea, într-o relaţie de durată. Sper să te putem convinge

Povestea continuă…

În acest DVD am vorbit doar despre relaţia noastră. Puteam vorbi mai mult, dar a trebuit să ne restrângem, din lipsă de timp.

A mai rămas nespusă povestea vieţii noastre ca părinţi. A fost o aventură extraordinară, din care am învăţat enorm, adică totul, pentru că niciunul dintre noi nu a mai avut o experienţă anterioară. Vrem să oferim şi această poveste… într-un DVD ulterior, pentru cei care sunt părinţi şi vor să se inspire dintr-o poveste adevărată. Deci… ne revedem în curând.

Cu drag,

Simona și Darius

The post Minoritari și fericiti – o radiografie a relațiilor de lungă durată appeared first on Personalitate Alfa.

Săptămâna asta, în articolul precedent, ai făcut cunoştinţă cu Darius şi Simona, un cuplu pe care eu îl numesc alfa iar unele motive le-ai cunoscut deja în articolul scris de Darius.

Vom intra în mai multe amănunte însă azi aş vrea să aduc nişte adăugiri, lămuriri şi să completez o viziune despre relaţiile de cuplu pe care eu o am, să aduc la masă observaţiile mele asupra iubirii şi relaţiilor aşa cum le pot vedea zi de zi în munca mea de psiholog.

Iubirea şi relaţiile sunt o prezenţă permanentă în viaţă mea:  în căsnicia mea, în lucrul cu clienţii, în cărţile şi materialele pe care le studiez, nu există zi să nu fiu pus faţă în faţă cu realitatea şi promisiunea pe care iubirea o are pentru noi.

Deasemenea, nu am întâlnit nicio o cale de dezvoltare personală mai profundă şi mai puternică decât o relaţie de cuplu cu condiţia să fie privită ca o şansă pentru devenirea noastră şi pentru dezvoltarea potenţialului nostru mai mult decât orice altceva.

O lămurire

În primul rând, deşi îmi place să scriu şi să lucrez pe marginea relaţiilor de cuplu, nu a fost tot timpul aşa. Mai mult, nu pun niciun fel de presiune pe oamenii cu care mă întâlnesc, tu fiind unul din ei, să intre într-o relaţie.

Dimpotrivă!

Accentul meu a fost şi va fi să fii prima oară singur. Fericit singur, puternic singur, împăcat singur.

Apoi, dacă simţi nevoia de conexiune, să faci paşi pentru a intra în relaţii.

Dar dacă eu nu pun presiune, asta nu înseamnă că scapi.

Societatea, mass media, cam tot ce te înconjoară pune o presiune uriaşă pe tine să intri în relaţii şi să rămâi în ele cu orice preţ.

Singurătatea este o stigmă. Eşti handicapat? Ce-i în neregulă cu tine la 30 de ani de eşti singur sau singură?

Ei bine, calea personalităţii alfa spune cu totul altceva.

Eu personal până la 27 de ani nu am avut nicio relaţie de cuplu. La 22 de ani am fost cu o fată timp de 6 săptămâni în care am făcut sex şi ne-am întâlnit în oraş să mâncăm prăjituri.

Şi cam asta a fost până la 27 de ani.

Şi vrei să îţi spun ceva?

Dacă mi-a lipsit ceva în perioada aia, nu a fost o iubită ci mi-a lipsit întâlnirea profundă cu mine însumi.

Căutând şi sperând că fericirea şi iubirea sunt undeva dincolo de mine, mă făceam singur nefericit pentru că nu îmi dădeam voie să mă bucur de toate minunăţiile din viaţa mea, de bogăţia uriaşă pe care deja o deţineam şi mă pedepseam singur pentru că am dat voie mesajului ”nu sunt destul de bun” să îşi facă loc în inima mea.

Şi cum să îmi dovedesc că sunt destul de bun?

Păi având o maşină, o iubită, o familie, o casă.

Doamne, ce idioţenie.

Dacă s-ar face un manual despre cum să fii un idiot cuprinsul ar suna cam aşa:

• lasă-te definit de cei din jur
  

• haleşte valorile şi convingerile societăţii în care trăieşti
  

• mergi la şcoală fără să te întrebi ce abilităţi îţi dezvolţi şi cum te vor servi anii de şcoală în viaţa reală de zi cu zi în care ai nevoie de sănătate, bani, relaţii sănătoase autocunoaştere pentru a putea spera la fericire
  

• caută un job în care să îţi vinzi timpul pentru că îţi trebuie bani şi nu ai nicio abilitate după toţi anii de şcoală şi trăit în societate. Când eşti întrebat ce ştii să faci, spune „nu ştiu nimic, dar fac orice e nevoie. Şi vreau bani.” Caută un job pentru că aşa te vei integra în societate, îţi trebuie bani de blugi şi ieşit în weekend şi nu pentru că inima ta te cheamă să faci o muncă nobilă care să te facă pe tine să creşti ca fiinţă umană şi să te ajute să contribui făcând bine lumii din jur.
  

• caută să intri într-o relaţie pentru că aşa trebuie şi dă bine, nu pentru că ţi-ai descoperit nevoile şi pentru că îţi doreşti să fii cu cineva în parteneriat în drumul de dezvoltare şi evoluţie pe care fiecare dintre noi ne aflăm. Intră în relaţie pentru că vrei să îţi ia cineva din responsabilităţi, să îţi satisfacă nevoile sexuale şi stomacale.
  

Când toate se sparg în capul tău, când sănătatea este praf, când relaţia se destramă, când banii de la job nu mai vin, supără-te pe societate, pe lume şi pe părinţi. Caută vinovaţi peste tot şi nu cumva să priveşti în oglindă să vezi Vinovatul , Responsabilul şi pe Cel care poate să schimbe totul în bine.

Cu alte cuvinte, să fii idiot e simplu. Nu privi niciodată în tine însuţi la adevărul tău şi pune permanent botul la ce ţi se aruncă în vălăul cu lături.

Ok, stai un pic să îmi aranjez cămaşa şi să revenim la limbajul elevat psihologic al dezvoltării personale fără idioţenii şi judecăţi de valoare.

Uneori mai mă ia valul.

Deci, o relaţie nu este nicidecum îmbunătăţirea calităţii vieţii, aşa cum mulţi şi-ar imagina.

Oricine se află într-o relaţie de cuplu pentru mai mult de 3 ani ştie că înainte ca o relaţie de cuplu să îţi aducă valoare şi fericire în viaţă, la început îţi aduce mai multă muncă, efort, suferinţă, pe măsura lecţiilor pe care le ai de învăţat.

După primul an de relaţie, hormonii încep să se mai potolească, realitatea că suntem doi indivizi într-o relaţie de cuplu şi nu un singur suflet armonios începe să îşi facă simţită prezenţa şi acum avem 2 bagaje de cărat în drumul nostru, şi nu mai îl am de cărat doar pe al meu, aşa cum era când eram singur.

Înainte să te zăpăcesc prea tare de cap, azi am să mă limitez la câteva principii fundamentale legate de promisiunea fericirii într-o relaţie de cuplu.

Da, o relaţie de cuplu este ceva extraordinar cu condiţia să înţelegi ce e asta o relaţie de cuplu.

Şi am curajul să spun că foarte multe lucruri care sunt luate azi ca adevăr de urmat în privinţa relaţiilor nu sunt decât bombe cu ceas care vor exploda în interiorul cuplului şi vor distruge inimi, destine, investiţii de timp şi energie pentru a construi ceva frumos ce a fost dinamitat şi dărâmat într-o clipă.

Ce îţi propun eu este să confrunţi ce îţi spun eu cu experienţa ta personală şi a celor pe care îi cunoşti şi apoi cu alte învăţături şi să descoperi pe pielea ta calea corectă pentru tine.

Câteva criterii esenţiale pentru şansa ta la relaţii fericite

Primul criteriu – cine nu învaţă să fie fericit singur, nu va găsi fericirea niciunde în univers

Acest prim criteriu este o lege la fel de puternică precum legea gravitaţiei. Aşa cum dacă arunci un pahar de sticlă de pe masa din bucătăria ta el va cădea pe podea şi se va face cioburi, la fel dacă nu înveţi să fii fericit singur, nimeni din lume nu te va salva de la nefericire.

Oamenii care nu ştiu ce este fericirea şi cum şi-o pot genera singuri vor căuta o relaţie de cuplu aşa cum alcoolicul caută sticla de băutură, aşa cum dependentul de jocuri de noroc caută cazinoul sau site-ul de pariuri, aşa cum workoholicul caută să fie în activitate mentală permanentă.

Pentru oamenii care nu ştiu să se facă fericiţi singuri şi să savureze pentru anumite momente solitudinea, pentru cei care nu au învăţat încă să aibă o relaţie foarte fericită cu ei înşişi în primul rând, relaţia de cuplu nu este decât un alt medicament pentru încercarea de a umple golul interior şi de a alina temporar durerea confruntării acestui gol.

Foarte rapid însă, relaţia obţinută din această căutare îşi va arăta limitele în a aduce alinarea şi fericirea în căutarea căreia suntem şi se va dovedi încă o încercare eşuată de a găsi fericirea acolo unde nu e.

Viaţa nu este împărţită în segmente bine definite.

Pasul 1 – te naşti

Pasul 2 – înveţi să fii fericit singur

Pasul 3 – intri în relaţii cu alţii

De cele mai multe ori, avem primele relaţii cu mult înainte să avem habar că relaţia cu noi înşine este cea mai importantă şi ar trebui să primească prioritate.

Dar nu-i nimic, lecţia vine rapid. Despărţiri, relaţii în serie terminate prost, dezamăgirea în ceilalţi pentru că au eşuat să ne îndeplinească speranţa de fericire şi uşurare a poverii, toate astea ne readuc pe drumul confruntării şi regăsirii de sine.

Mai devreme sau mai târziu, rămânem singuri cu noi şi începe explorarea interioară.

Atunci, flacăra speranţei se reaprinde vie.

Al doilea criteriu – să îţi asumi responsabilitatea sentimentelor tale

Când rămâi singur cu tine însuţi, realizezi că ceea ce simţi îţi aparţine.

Cât timp însă alergi după cai verzi pe pereţi, vei găsi tot timpul alţi vinovaţi pentru ceea ce simţi.

Celălalt este de vină. Comportamentul şi cuvintele lui te rănesc, te fac să te simţi lipsit de respect, devalorizat, ruşinat.

Haha :))

Ai vrea tu!

Exercițiu scurt: imaginează-ţi acum persoana care te-a făcut să suferi cel mai mult în viaţa asta. O vezi cu ochii minţii? Perfect. Păstreaz-o acolo. Acum întreabă această persoană: ”De ce îmi faci atâta rău?”

Şi acum, imaginează-ți persoana asta că zâmbeşte ca un înţelept care a luat un chip familiar pentru a-ţi preda o lecţie, şi îţi spune:”

DAR CE ŢI-AM FĂCUT EU?”

Hai spune.

Ce ţi-a făcut această persoană? Nu cumva atunci când ai rămas tu cu tine însuţi te-ai torturat singur ore, zile, luni şi ani cu rodul gândurilor şi imaginaţiei tale legate de cuvintele şi comportamentele celuilalt?

Nu cumva ţi-ai făcut tu atât de multe filme şi scenarii despre ce simte şi gândeşte celălalt şi ţi-ai făcut tu ţie rău în 99% din tot acest timp? Nu cumva propriile tale slăbiciuni au permis unor lucruri mărunte să devină uriașe? Nu cumva frica ta, incapacitatea ta de a fi o persoană autonomă te fac să te simți slab și lipsit de putere în anumite contexte? Nu cumva lipsa de încredere în tine te face să pleci capul și să accepți lovitura?

Poate că celălalt a spus sau a făcut ceva însă apoi a plecat.

În rest, dacă ecoul a rămas în tine pentru atât de mult timp, nu o fi responsabilitatea ta?

Poţi alege să schimbi filmul minţii tale oricând, însă tu alegi să apeşi butonul ”repeat” din nou şi din nou?

Cine este la butoane?  Nu cumva TU?

Ia gândeşte-te în momentul ăsta cu toată luciditatea şi sinceritatea, ce ţi-au făcut ceilalţi?

Nu ar fi mai bună întrebarea ce anume au trezit în tine, ceva ce era demult acolo însă dormea? Ce te ajută ceilalți să vezi in tine de fapt, provocându-ți aceste stări aparent negative?

Cei care trezesc în noi gânduri şi emoţii de suferinţă ar trebui să primească un cadou şi o mulţumire. Iar scrisoarea de mulțumire ar suna cam așa:

”Mulţumesc că ai trezit în mine aspecte care ar fi rămas adormite şi nedescoperite şi mulţumesc că acum sunt mai bogat şi încă un fragment din mine însumi face parte din fiinţa mea. Îţi mulţumesc cu atât mai mult cu cât doar tu ai putut să trezeşti părţi adormite din mine când nimeni altcineva nu a reuşit. Asta îmi arată că eşti o persoană importantă şi deosebită pentru mine, un profesor şi un ghid de care aveam nevoie.

Ce voi face acum cu ce am descoperit în mine, nu ştiu, şi nici nu ştiu dacă mai pot sau mai vreau să fiu acum cu tine, dar îţi sunt dator cu un ”mulţumesc” din inimă.

Ceea ce credeam că e suferinţă, nu este de fapt decât o trezire, care niciodată nu e plăcută. ”

Al treilea criteriu – perspectiva

Cum priveşti o relaţie de cuplu şi pe celălalt?

Care este treaba celuilalt în viaţa ta?

Să spele chiloţi? Să gătească? Să stea capră sau să dea din fund când faceţi sex? Să te spele pe picioare? Să îţi facă masaj? Să te biciuiască? Să te servească? Să te iubească?

Dacă priveşti relaţia ca o afacere, ca pe un schimb de nevoi, ea va funcţiona cât timp nevoile rămân aceleaşi.

Dar ghici ce?

Nevoile se schimbă pe măsură ce timpul trece. Contractul trebuie să se schimbe şi aşa-i că nu ai chef?

Celălalt era aşa de dulce când stătea cuminte pe canapea şi aştepta să trăiască doar când îi dai tu voie.

Dar VAI, celălalt s-a revoltat. Acum vrea libertate. Acum vrea să trăiască el, pentru el, individual. Ce egoism! După câte am făcut pentru tine te revolţi? Muşti mâna care te-a hrănit?

Acum nu mai ai nevoie de mine? Cum poţi să spui aşa ceva? Mă arunci la gunoi? Tot ce a fost între noi nu mai înseamnă nimic?

Şi eu ce mă fac acum?

Credeam că eu sunt totul pentru tine, dar realizez că de fapt tu erai totul pentru mine. Pentru o clipă m-am odihnit în imaginea ta aşteptând pe canapea ca eu să vin oricând vreau şi să îţi cer să îmi satisfaci nevoile iar tu mi-ai răpit asta.

Eu pe ce mai mă sprijin?

Viaţa mea nu mai are acelaşi sens.

Castelul de cărţi s-a dărâmat. Din nou.

Din nou, celălalt ne-a dezamăgit.

Sunt ceilalţi defecţi, sau ce aştept eu de la ceilalţi ar trebui să aştept de la mine şi eliberându-i pe ceilalţi mă fac pe mine mai fericit, pe ei mai liberi şi acum pot savura cu adevărat frumuseţea relaţionării între doi oameni care aleg să fie împreună cu cele mai înalte gânduri şi emoţii şi nu mânaţi de nevoile vieţii de zi cu zi pe care dacă suntem sinceri, ni le putem rezolva atât de simplu singuri.

Fericirea într-o relaţie de cuplu este dată de PERSPECTIVA cu care priveşti relaţia.

Vrei servitor în loc de partener? Îl vei avea până când îşi dă demisia.

Vrei un partener de evoluţie? Oricât va dura drumul, dacă şi când drumul vostru se desparte, amândoi veţi fi mai bogaţi, mai sănătoşi, mai fericiţi, mai evoluaţi şi mai pregătiţi.

Perspectiva ta asupra a ce este relaţia şi partenerul şi care e rolul lor determină calitatea relaţiei şi a stării tale interioare de împlinire şi fericire.

Dar a cui e perspectiva? A TA. Tu alegi cum priveşti, din ce unghi.

Şi din nou, şi din nou, totul se rezumă la tine.

Ce putere uriaşă ai, să transformi suferinţa în fericire, durerea în plăcere  şi dezamăgirea în speranţă, într-o clipă.

Ţi-e frică de atât de multă putere?

E normal.

Însă va veni ziua când nu vei mai avea de ales.

Până atunci, îţi doresc o călătorie plăcută printre obstacolele vieţii cotidiene.

Alături de tine cât timp îţi doreşti,

Pera Novacovici

P.S. Tu vei trăi cu tine toată viaţa, indiferent cât de departe mergi în lume sau pe cine ai alături. Tu eşti primul tău partener de viaţă şi vei rămâne cu tine, garantat, pentru tot restul vieţii, aşa că ai face bine să devii cel mai bun partener al tău, să trezeşti la viaţă sufletul pereche din tine, adică partea adormită din sufletul tău care acum e doar pe jumătate trează.

The post Descoperă-ți șansele actuale la o relație fericită appeared first on Personalitate Alfa.

Antrenament si repetitie. Obiceiuri bune, constanța in actiune.

Ne uitam la oamenii pe care ii admiram si ce vedem?

Ca si-au petrecut zeci de ani in acelasi domeniu de activitate, antrenandu-se si repetand obiceiurile productive zi de zi, an dupa an, pana cand au ajuns sa exceleze.

Cum am putea crede ca putem noi la randul nostru sa ne atingem cele mai mari obiective si visuri pe o cale mai scurta?

Gaseste ceva pentru care sa iti dai viata, si da-o.

Asta e tot.

Acum vreo 15 ani, intram pe un drum al vietii in care mi-am asumat cel mai mare risc posibil.

In loc sa privesc fericirea si succesul ca ceva ce poti obtine rapid, in 3-6 luni, maxim 1 an , sa ma angajez pe un drum ce va dura minim 10 ani pana sa vad roadele muncii.

Sa ai 21  de ani si sa realizezi ca incepe o calatorie in care nu vei fi bogat maine ( si nici peste un an), nu vei avea relatia de cuplu pe care ti-o doresti maine ( si nici peste un an), ca nu vei primi de la cei din jur, viata si univers ceea ce ceri maine ( si nici peste un an), a declansat niste schimbari urgente si foarte necesare in perspectiva mea asupra vietii.

In primul rand, am fost obligat sa incep sa traiesc mai mult prezentul si mai putin in lumea visurilor care ma apara de realitatea concreta.

Cand nu ai bani, viata sociala si stai cu mama care te cearta ca esti un parazit, simti nevoia rapid sa te refugiezi intr-o alta realitate.

De data asta insa, nu puteam sa merg pe un drum de 10 ani si sa fiu trist, necajit, depresiv.

Era nevoie sa gasesc o cale prin care sa pot sa ma educ, sa experimentez si sa evoluez timp de 10 ani pentru a-mi atinge obiectivele insa in acelasi timp, sa ma simt bine in timp ce o fac.

Sa iubesc drumul pe care ma aflu, viata mea de zi cu zi a devenit esential si prioritar ca sa pot sa prosper pe lungul drum pe care m-am angajat.

Astfel, am fost nevoit sa accesez resurse despre care habar nu aveam ca exista:

Resursele interioare, comoara interioara.

Daca nu pot fi bogat financiar maine, ce am deja in viata mea care ma poate face fericit?

In loc sa ma plang legat de ce nu am, cum ar fi sa fiu recunoscator pentru ce am?

In loc sa tot visez la cai verzi pe pereti, cum ar fi sa ma uit in clipa prezenta, in ziua de azi, si sa vad cum pot face un progres, o actiune care sa ma duca spre prosperitate?

In loc sa imi las toanele si emotiile sa imi dicteze actiunile, cum ar fi sa am un plan de care sa ma tin zi de zi, cu perseverenta?

Cum pot sa imi gestionez putinul pe care il am astfel incat sa dobandesc linistea?

Daca nu am viata sociala, cum ma pot totusi distra foarte bine?

Daca nu am relatie, cum pot sa folosesc timpul pe care il am doar pentru mine intr-un mod cat mai placut, util si eficient?

Si astfel, a inceput o calatorie de aproape 15 ani in care am invatat sa traiesc prezentul si sa fiu recunoscator pentru fiecare zi, in timp ce imi urmaream cele mai mari visuri pe care le aveam, visuri care aveau nevoie de antrenament zilnic, de munca zilnica, de concentrare, de perseverenta in fata esecurilor si de mult, mult timp.

Mi-am atins toate visurile pe care le aveam acum 14 ani, si am sa iti fac o scurta radiografie a unuia dintre ele, ca sa vezi cum arata lucrurile din persectiva mea dupa 14 ani de munca ce continua si azi.

Vis mare: o relatie pe masura imaginatiei mele, cu o femeie extraordinara

Harta

Prima oara de la 22 la 27 de ani, am studiat seductie pe paine, fara sa ma gandesc la relatii.  Seductie insemnand la inceput tehnici pentru a lua numere de telefon, de a te imbraca, de a vorbi, de limbaj nonverbal apoi chestii avansate, cum ar fi:

• dezvoltarea personalitatii
• increderea in sine,
• inteligenta emotionala,
• directia in viata,
• intelegerea masculinitatii mature
• arta de a povesti,
• intelegerea tiparelor de personalitate si a nevoilor
• abilitatea de a asculta

In cei 5 ani de seductie, am dezvoltat o metoda de a invata orice lucru pe lumea asta pe care l-am aplicat in vocatie si bani si a functionat identic.

Primul pas, dupa ce citesc niste generalitati, este sa actionez.

Dupa ce actionez, incep sa am obstacole si esecuri, dar si mici succese.

De exemplu, merg pe strada sa iau numere de telefon. La inceput sunt privit ca un ciudat, sunt ignorat ca un cersetor care cere bani.

Dupa ce mi se intampla sa fiu respins in majoritatea cazurilor, realizez ca acolo e o nuca tare pentru mine, un obstacol mare, un tipar ce se repeta, o BORNA in curba mea de invatare.

Si merg si citesc doar despre problema asta in mod specific: cum sa iei numere de telefon pe strada la rece.

Descopar ca nu e indicat sa vii direct fata in fata cu persoana pentru ca e agresiv, o opresti din drum, ci e indicat sa vii din lateral si sa merg pe acelasi drum in timp ce initiezi conversatia.

Ca e important sa fii curios natural de persoana cu care vorbesti, sa o intrebi cu ce se ocupa, fara sa pari un obsedat.

Sa ii spui ca ti-a facut placere scurta discutie, ca ai vrea sa continuati dar ca trebuie sa pleci acum si sa ceri numarul.

Am inteles ca e important ca aspectul tau, imbracamintea sa comunice ca esti o persoana ingrijita, relaxata.

Inveti cateva replici pe de rost pe care le tot repeti, inveti sa gestionezi emotiile si in cateva saptamani/luni ai depasit aceasta borna, devii relaxat si natural, nu mai memorezi replici si incep sa ai numere de telefon, dar cand suni, nu ti se raspunde.

Dupa ce ti se intampla de prea multe ori sa nu ti se raspunda, iti dai seama ca ai descoperit o noua borna in curba ta de invatare.

Si apoi citesti si aplici tot ce poti pe subiectul cum sa faci fata sa iti raspunda la telefon si sa isi aduca aminte de tine cu placere.

Dupa ce depasesti asta, vine provocarea invitatiei la prima intalnire.

Astfel, in propriul meu drum, am descoperit principalele borne pentru un barbat in arta seductiei:

Teritoriul

One-it-is

Conexiunea emoţională

Arta de a povesti.

Kino

Abordarea.

Între abordare şi întâlnire

Întâlnirea

Platitul la primele întâlniri

Sărutul

Excitarea şi dezbrăcarea

Sexul

Desprea astea si multe altele, in cartea Arta seductiei.

Fiecare borna a durat intre cateva saptamani si cateva luni sa fie depasita.

Una dintre cele mai enervante borne a fost cand reuseam in timp record sa duc o fata de la prima intalnire in pat….si atat.

In pat, cand incercam sa trec la sarut si dezbracat, eram respins. Mi s-a intamplat de 8 ori consecutiv, cu 8 fete diferite.

Pana la urma am descoperit care era problema si poti sa citesti despre ea tot in cartea de mai sus.  

In 5 ani de zile de antrenament si educatie, am ajuns la un nivel satisfacator pentru mine si la capacitatea de a-i ajuta si pe alti baieti si barbati in mod foarte concret si specific.

Toate astea au dus la capacitatea mea de a avea o plaja larga de alegeri, sa ma simt bine la intalniri, sa ajung sa fac sex si pe masura ce frustrarea de a nu avea o iubita, atentie, sex a inceput sa se diminueze, au aparut alte doua nevoi:

• Nevoia de a avea o viata de succes, implinita, material, in exterior precum si in interior, sufleteste
• Nevoia de  avea o relatie intima, profunda, cu o femeie cu care sa explorez pe adancime viata sufleteasca si mentala, mai mult decat a experimenta superficial la suprafata

Asadar, am intrat intr-o relatie cu o fata si am inceput sa ma preocup de cariera mea, de vocatia mea.

Toate au mers bine o vreme.

Provocarile in relatie erau o cu totul alta mancare de peste fata de ce eram obisnuit.

Culmea, trebuia sa aplic tot ce invatasem in seductie, sa fiu un barbat adevarat pentru femeia cu care eram, sa ii citesc testele, sa imi controlez iesirile emotionale, sa comunic deschis si din inima insa au venit multe alte provocari despre care habar nu aveam pana atunci:

• cunoasterea familiei ei si gestionarea asteptarilor lor
• gestionarea momentelor de lipsa de dorinta sexuala a partenerei sau a indisponibilitatii mele emotionale
• impacarea vietii personale cu cea profesionala
• mutatul si locuitul impreuna
• gestionarea conflictelor
• calitatea timpului petrecut impreuna
• aparitia dorintei si atractiei fata de alte persoane

Astea nu le inveti in arta seductiei si astfel a aparut un ”upgrade”. Desi foloseam tot ceea ce invatasem nu era deloc destul pentru o relatie profunda si de lunga durata, astfel ca am continuat munca de educatie.

Dupa 3 ani a urmat despartirea si alte lectii odata cu ea:

• demonii interiori
• sentimentul de lipsa de iubire, respingere si devalorizare s-a reactivat mai tare ca oricand si mi-a aratat ca oricat sex as fi facut, oricata seductie stiam, faptul ca o femeie m-a parasit, a scos tot rahatul de sub covor.
• a trebuit sa imi confrunt ego-ul urias turbat in fata competitiei cu alti barbati pentru femeia pe care o consideram A MEA
• a trebuit sa stau fata in fata cu Pera de la varsta de 5 ani si cu iubirea oferita neconditionat de bunica mea, si sa accept faptul ca iubirea de la bunica nu va mai putea fi reprodusa niciodata si nici nu ar fi firesc
• tipare vechi, frici, depresie, toate m-au pus fata in fata cu cine sunt si ce am invatat cu adevarat in toti acesti ani

Si apoi, ca dupa orice noapte, a rasarit soarele. Ca dupa orice iarna, a venit primavara.

Am integrat tot ce am invatat in seductie si in relatia de cuplu si am reinceput o noua viata.

Acum eram independent, locuiam singur, aveam bani sa ma intretin singur, aveam o afacere si o directie in viata personala si profesionala.

Eram mai calit si mai antrenat.

Calitatea vietii mele precum si calitatea mea umana dupa toti acesti ani a crescut pe un drum firesc al evolutiei, progresului si al invatarii si oamenii din jurul meu reflectau asta.

A urmat o noua perioada de burlacie si seductie in care eu eram mult mai natural, imi foloseam mai usor punctele forte ale personalitatii, aveam compania fetelor ce imi placeau intr-o masura mai mare ca oricand, sexul era mult mai accesibil si viata mai usoara si mai frumoasa ca oricand.

In aceasta perioada de burlacie am descoperit noi abilitati si provocari cu care nu ma intalnisem pana atunci:

• cum sa gestionez relatii paralele
• cum sa gestionez geloziile si pretentiile femeilor cu care ma intalneam
• cum e sa fii in pat cu o femeie si dupa ce ai facut sex cu ea sa vorbeasca foarte relaxata cu iubitul ei la telefon
• cum e sa simti ca ai toata puterea si libertatea
• cum poti sa ranesti urmarindu-ti propriile scopuri fara sa tii cont de sufletul celuilalt

Si apoi, m-am indragostit foarte tare de Oxana.

Tot ce am invatat pana atunci si ce am invatat eu ca om a fost din nou testat si am adus-o pe Oxana din Chisinau in Timisoara, vreo 1100 de kilometri ca sa se mute cu mine si sa avem o relatie, la doar 6 luni dupa ce ne-am cunoscut.

Dupa mai putin de un an am facut casnicia civila si azi suntem in anul 5 impreuna.

Am realizat ca desi tot ce am invatat imi folosea si m-a adus in punctul in care sa pot sa am in mod firesc si natural o relatie extraordinara cu o femeie pe care o iubeam din toata inima ( si nu doar cu inima) , lectiile noi de viata continua sa vina in continuu, fara sa ma menajeze:

Am fost nevoit sa invat profund:

• despre  relatia mea cu banii
• despre vindecarea definitiva a geloziei
• despre intelegerea tiparelor de personalitate
• despre gandire antreprenoriala
• despre Amplificarea puterii in cuplu
• demistificarea indragostirii si a iubirii si libertatea de a ma bucura de ele liber, fara pietre de moara traume sau tipare ce functioneaza pe pilot automat si inconstient

Am citit despre relatii in ultimii 5 ani mai mult decat in precedentii 10 adunati si am avut revelatia ca e un drum in continua desfasurare.

E un proces de invatare continuu.

Cea mai recenta lectie in cuplu a fost legata de faptul ca mie nu imi place sa negociez preturi si Oxanei ii place si asta nastea tensiuni cand eram in concedii.

Am descoperit proiectiile mele inconstiente aruncate asupra oamenilor, cum triunghiul victima-agresor-salvator functiona pe fundal la mine si multe altele.

Asadar, ma aflu intr-o calatorie in cautarea fericirii, a iubirii si a relatiilor de calitate de la 22 de ani.

Acum am 36.

14 ani de proces si drum si cea mai pretioasa lectie e ca tot ce trebuie sa fac pentru a fi fericit e sa nu ma culc NICIODATA pe o ureche pentru ca lucrurile cand nu devin mai bune, devin mai rele.

Nu exista stagnare si platou permanent pe drumul maiestriei.

Ultimele 3 Craciunuri au fost cele mai frumoase din viata mea.

Am simtit cu adevarat ca am o familie, desi suntem o familie mica. Eu, Oxana si motanul in aceeasi casa. Apoi 2 caini. Apoi mama mea, familia Oxanei, prietenii mei cei mai apropiati.

Si simt ca toti astia 14 ani de munca, actiune, educatie, suferinte infruntate cu speranta unui viitor mai bun, cu optimism, au facut sa ajung aici, sa ma bucur de aceasta clipa foarte delicata si fragila, in timp si spatiu.

Sa pot spune ca DA, AZI sunt fericit.

Nu stiu maine. Nu stiu peste un an. Dar stiu sigur ca daca ma bucur de prezent in timp ce invat in continuu, voi merge doar inspre mai bine.

Pot pierde oricand ce am dobandit si asta ma face mult mai atent la clipa prezenta, la recunostinta si aprecierea pentru ea.

Si toate astea au devenit posibile pentru ca acum 14 ani, am renuntat la a mai cauta fericirea intr-o persoana, aici si acum, care sa ma salveze de mine insumi si am acceptat sa pornesc pe un drum al maiestriei in privinta sufletului meu si a celor din jur.

Am inteles care-i strategia acum 6-7 ani si am aplicat-o si in business si in sanatate.

Schimbari mici, constante, educatie pe un drum foarte lung al devenirii si transformarii.

De 8 ani fac business, de 5 ani sunt din ce in ce mai constient legat de ce mananc, cata miscare fac si sunt in proces in toate aceste aspecte ale vietii.

Nimic din ce am azi, nu a fost obtinut rapid.

Si totusi, e ceva ce mi-a dat putere.

In timp ce stii ca fiecare zi te duce spre un proces de devenire spre o calitate din ce in ce mai mare a vietii exterioare, a oamenilor, a banilor, a ce vrei tu, e important sa intelegi ca poti alege calea scurta spre fericire in orice domeniu.

Calea scurta inseamna 15 ani in orice domeniu

Cum sa ai o relatie perfecta pana de Craciun?

Daca ai citit articolul atent, poti trage concluziile tale.

Depinde de punctul evolutiei in care te gasesti. Poti avea o relatie fericita de Craciun 2016 sau daca nu ai, poti sa te opresti dintr-o cautare gresita, in lumea exterioara si sa incepi o munca interioara care sa te ajute sa ai o relatie fericita de Craciun 2025.

Ce conteaza cand?

Conteaza sa iti placa drumul pana la destinatie.

Cum poti face calatoria ta sa fie o placere care sa te faca sa sari entuziast din pat de dimineata?

Din tot ce am observat ca si psiholog, foarte multi oameni nu se angajeaza pe acest drum al devenirii si maiestriei si peste 10-15 ani, vor fi tot nefericiti, cautand scurtatura.

Scurtatura e aici. Cea mai rapida cale este calea maiestriei.

Daca ar fi sa incepi azi, cu ce ai incepe? Sunt curios in ce punct al evolutiei tale te gasesti? Care este urmatoarea borna de depasit pentru tine?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

The post Cum sa ai o relatie perfecta pana de Craciun appeared first on Personalitate Alfa.

 Citeam o carte si am vazut un grafic frumos legat de calatoria eroului. Apoi, am realizat ca si in cautarea iubirii, a fericirii in relatiile de cuplu, in acea cautare a sufletului nostru care de multe ori continua o viata intreaga, parcurgem tot o calatorie a eroului. La inceput suntem singuri si adormiti, apoi ne trezim, avem momente de revelatie si indragostire, apoi cadem in prapastia disperarii si a suferintei, avem parte de incercari multe si grele, gasim ajutoare, continuam sa luptam sau cedam si suntem nevoiti sa o luam de la capat. Intr-un final, daca ramanem suficient de mult pe drum si supravietuim, castigam dreptul de a pune mana pe premiu, pe cea mai mare dorinta a noastra.   

 Asta e graficul calatoriei eroului in iubire.

 Hai sa vedem in ce masura se potriveste cu experienta ta, dar inainte hai sa iti enumar punctele de pe grafic pentru ca s-ar putea sa nu imi intelegi scrisul

 1. Momentul zero

 2. Dezvoltarea personala

 3. Indragostirea

 4. Dez-idealizarea

 5. Sexualitatea

 6. Demonii interiori

 7. Lupta pentru putere

 8. Relatia functionala

 9. Starea de iubire
 

 1. Momentul zero

 ”Ma simt pierdut. Nu mai cred in nimic, nici in Dumnezeu. Ce Dumnezeu e acela care permite asa o suferinta pe pamant? Cu ce am gresit eu in aceasta viata ca sa fiu pedepsit astfel? Sunt altii care fac rele mult mai mari si o duc atat de bine. Mi-e frica tot timpul ca ce fac sau spun va fi interpretat gresit. Nu am motivatie si placere pentru nimic. Parca mi-e mai frica de viata decat de moarte. Nu am incredere in mine, simt ca nimeni nu ma ajuta si ca nu valorez si nu insemn nimic, pentru nimeni. Sanatatea mea este proasta, am permanent doar frici si ganduri negative, nu vad iesirea din prapastia asta si nimic nu mai are sens.”

  Cam asa ar suna discursul unui om aflat in momentul sau zero.

  In acest moment zero ai putea sa simti o combinatie din urmatoarele elemente:

 – nu ai incredere in tine

 – ai o imagine de sine proasta

 – atragi oameni si situatii care te fac sa suferi

 – esti abandonat

 – te simti respins, ridiculizat

 – esti nesigur pe fiecare gest, cuvant sau gand

 – poate ai o depresie

 – ti-e frica de orice

  Momentul zero de obicei se intampla in adolescenta sau tinerete.

  Ni se cam intampla tuturor in afara cazului daca esti o fata frumoasa sau un baiat de bani gata. Atunci s-ar putea sa ti se intample un pic mai tarziu, cand iti dai seama ca toate lucrurile bune care ti s-au intamplat, nu au fost pentru ca esti apreciat ca si fiinta umana ci pentru ca aveai anumite avantaje de care foarte multi oameni isi doreau sa profite.

  Si s-a profitat de tine pana cand frumusetea sau banii nu te mai servesc si ajungi la realizarea mai tarzie a aceluiasi adevar:

 ”Cine isi imagineaza ca dracii umbla doar cu coarne sau nebunii doar cu clopotei, va fi tot timpul victima si jucaria lor” – Arthur Schopenhauer

  Daca nu esti o fata foarte frumoasa sau un baiat de bani gata, sau o fata frumoasa de bani gata sau un baiat frumos de bani gata atunci probabil vei fi tratat ca curu destul de devreme in viata de catre cei din jur si vei constata ca trebuie sa muncesti daca vrei sa ai o viata faina si fericita.

  Fiind un baiat sarac si care poate fi trecut cu vederea foarte usor, neingrijit si cu haine ponosite pana dupa 25 de ani din cauza situatiei materiale, am avut placerea sa indur tratamentul semenilor mei cu o doza puternica de realism.

  Consider ca e mult mai bine sa ai parte de dusul rece al comportamentului fara masca de la semenii tai cat mai devreme in viata decat mai tarziu. Cu cat e mai devreme, cu atat mai repede te poti regrupa si iti poti mobiliza fortele pentru a dobandi o atitudine corecta si castigatoare in fata adversitatilor.

  Revenind, cred ca fiecare dintre noi a trait sau va trai momentul zero, un loc in care nu simtim inca maretia din noi, puterea noastra interioara si capacitatea de a ne crea realitatea din interior spre exterior.

2. Dezvoltarea personala

 ”Pera, functioneaza. In ceea ce priveste cariera mea, partea financiara, vocatia mea, etc, functioneaza. E bine. Stii de ce functioneaza? Pentru ca mi-a adus aminte cine sunt, pentru ca mi-am validat parerile mele despre mine dintotdeauna, desi ceilalti imi spuneau, bla, bla, nu esti buna, nu poti, nu esti in stare ( eu asta am auzit toata viata mea, fara exagerare, de la parintii mei).

 Mi-am adus aminte cine sunt si daca in prima parte a vietii mele faceam ce imi doream doar pentru ca simteam inconstient ca nu trebuie sa imi abandonez vocea interioara, astazi, cu ajutorul tau fac asta constient ! Aici e diferenta.

 Have a nice day !”

—————-

 ”De cand am descoperit dezvoltarea personala, am descoperit si puterea mea personala. Cand am inceput sa citesc si apoi sa aplic exercitiile si metodele descoperite si am vazut chiar si 1% progres, am stiut pentru prima oara in viata ca totul depinde de mine si de munca mea. Uneori ma sperie volumul urias de munca ce ma asteapta pentru a-mi realiza obiectivele si visurile, pentru a depasi provocarile insa faptul ca pot ajunge la destinatie prin propriile eforturi imi da o liniste interioara cum nu am simtit niciodata. Simt ca imi pot face viata mai buna, ca pot sa contribui si chiar sa ii ajut pe altii si acum totul are sens.

 Stiu ca mi-am descoperit comoara interioara.”

 Acesta ar fi discursul din acest moment al evolutiei.

 De nevoie, cei mai multi dintre noi incep sa se adapteze si sa se dezvolte personal. Sa invete sa supravietuiasca si chiar sa prospere, fiecare in ritmul lui.

 Cei care citesc si se educa mai repede. Restul, purtati mai mult de suferintele vietii si obligati sa confrunte lectii despre adevar doar pe pielea lor, mai incet.

 Invatam abilitati noi, incercarile vietii ne intaresc, ne dobandim incredere in noi si o anumita maturitate.

 Si apoi, vine ceva in viata noastra, care ne obliga sa privim in interiorul nostru si sa ne dam seama ca se afla MULT mai mult in noi decat ne imaginam pana atunci.

3. Indragostirea

 ”Cu toată sinceritatea îți spun ce am simțit pentru ea, nici nu credeam că există pe acest pământ.

 Prima întâlnire, primul moment, inima bătea foarte repede, nu știam ce e cu ea, nu mai simțisem acest sentiment atâta de profund, parcă totul se colora în jurul meu, cum pictorul reda viața în pictura sa, priveam totul cu alți ochi.

 Eram între vis și realitate, totul se împletea atâta de bine, de armonios. Era totul perfect. Era acea persoană minunată care a reușit să mă facă să simt acel sentiment, care credeam că doar în povești se poate trăi. Ea ..a reușit să ajungă acolo unde nimeni nu mai intrase niciodată în sufletul meu.

 A dat la o parte acea perdea pe care o aveam pe ochi, a topit gheața care ținea inima subjugată. Doar ea a reușit acest lucru. Pentru asta îi mulțumesc toată viața mea și pentru că totuși am putut trăi această experiență, era parcă ca un miracol în viața mea. Ea a fost lângă mine când aveam nevoie de un sprijin, vorbă bună, susținere, iubire.

 Știi că ești îndrăgostit atunci când nu mai poți adormi pentru că realitatea este mai frumoasă ca visul.

 Nu vreau nici să forțez pe cineva să mă iubească dar vreau sa pot redeveni persoana în care ea vedea totul, persoana cu care se gândea și se sfătuia chiar și cum îi vor chema pe viitorii noștri copii.  Mai ales că am fost primul bărbat din viața ei căruia i-a dat totul.”

————–

 Cand ne indragostim simtim un entuziasm, o euforie ce greu poate fi egalata ca si intensitate si durata de orice alta experienta umana.

 Realizam ca avem in noi energii nebanuite, resurse pe care nu le-am accesat probabil niciodata si o dorinta de a realiza lucruri extraordinare, o motivatie si o placere pentru viata ce ne dau aripi.

 Este momentul cand orice decizie sau comportament in alte circumstante exagerat sau de neimaginat acum este ceva firesc: sa te muti in alt oras sau alta tara, sa te muti in casa cu cineva pe care ai cunoscut de curand, sa te casatoresti si sa faci un copil, sa faci o casa, sa iti dezvolti abilitati noi, sa cauti surse de venit si orice resurse pentru a-ti vedea visul tau si al vostru implinit.

 Exista o singura problema.

 Desi acesta este cel mai inalt moment ca si experienta umana pentru fiecare dintre noi, inevitabil se termina. Pentru unii mai repede pentru altii mai tarziu. De multe ori, aceasta traire se incheie cand suntem in relatie cu persoana de care ne-am indragostit si urmeaza o cadere care se opreste foarte departe intr-o prapastie in care vom avea placerea sa ne intalnim si confruntam cu proprii demoni interiori.

Majoritatea relatiilor nu rezista celor 4 momente critice intalnite in drum spre fundul prapastiei relationarii:

 – Dezidealizarea celui sau celei de care ne-am indragostit

 – Sexualitatea in cuplu si problemele ce vin la pachet cu ea

 – Demonii interiori ai fiecaruia si traumele suferite in copilarie si de-a lungul vietii

 – Lupta pentru putere

 Aici intervine pentru foarte multi oameni despartirea pentru ca pur si simplu incercarile sunt prea multe si prea grele de dus.

 Fara a invata insa lectiile pe care aceste 4 momente critice le aduc cu ele, suntem condamnati sa le repetam din nou si din nou, alergand dupa o noua indragostire, lovindu-ne de demonii nostri acum deveniti mai puternici, luptandu-ne orbeste pentru putere cu persoana care se presupune ca ne-ar fi partener de drum in viata, neintelegand dorintele si nevoile noastre sexuale si ajungand la tradari si minciuna.

 Insa ca in orice calatorie a eroului, si in iubire, speranta si soarele vin dupa ce continuam sa mergem pe drum in ciuda tuturor obstacolelor si greutatilor.

 Invatand lectiile pe care viata, partenerul si propriul suflet vor sa ni le predea, putem iesi la suprafata.

 Putem sa iesim din aceasta prapastie si sa facem relatia noastra una functionala, in care fiecaruia ii este mai bine decat singur si in acel moment, este deschisa calea spre o stare de bucurie, de implinire, de fericire de lunga durata, ce poarta numele de iubire.

 Aceasta este calatoria sufletului uman in cautarea iubirii din experienta mea personala, a celor cu care lucrez si a tot ce am citit de-a lungul vietii.

 Noua mea carte va fi despre acest subiect, cu accent pe despartirile si abandonurile care ne creeaza atat de multa suferinta.

 Am o intrebare pentru tine la care daca imi raspunzi, iti voi da pe emailul cu care ai lasat mesajul un test al fericirii in cuplu cu care sa iti faci o evaluare a sanatatii relatiei tale.

 Deci, intrebarea pe care o am pentru tine:

 Daca ar fi un tipar care ai simtit ca s-a repetat in viata ta si care a dus la suferinta in relatii si iubire, care ar fi acela?

 Poate ai atras un anumit gen de persoane, poate anumite comportamente, poate demoni interiori si traume, poate problemele ridicate de sexualitate sau lupta pentru putere. 

 In ce stadiu simti ca ai ajuns din nou si din nou, te-ai blocat si simti ca nu poti sa depasesti momentul?

 Aceasta este intrebarea la care mi-as dori un raspuns de la tine si vei primi de la mine personal pe adresa de email cu care lasi comentariu la acest articol, testul fericirii in cuplu.

 P.S. Cum iti place blogul nou?

 P.S. 1 Cartile din colectia Alfa sunt aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/produse/
 

The post 4 borne critice ce iti distrug relatie dupa relatie appeared first on Personalitate Alfa.

Intr-o zi magica si miraculoasa, cineva a trait iubirea intr-o relatie de cuplu pe bune.

Si apoi cu mult entuziasm a povestit altora la birt. Cu atat de multa fascinatie si credinta vorbea cel care a trait iubirea incat i-a convins si sedus pe cei din audienta. 

Cei care au auzit povestea despre iubirea traita intre oameni, s-au pus sa povesteasca mai departe. 

Doar ca ei doar au auzit vorbe despre iubire, nu au trait-o la randul lor. 

Iar povestea aceasta despre iubire, desi reala, era foarte greu de crezut pentru ca nu semana cu ce traiau majoritatea oamenilor dar se vedea in ochii primului om ce a povestit ca e adevarata si ca il transformase total. 

Omul spunea ca atunci cand iubesti, timpul se opreste, ca simti ceva ce n-ai simtit ca poate fi trait in viata pamanteasca, ca simti implinire in suflet, ca atingerea este electrizanta, ca sexul e incredibil si uneste pe cei care se iubesc intr-o singura fiinta. 

Omul spunea ca daca inainte facea sex pentru a se deconecta, si orgasmul era scopul sexului, acum cu iubire, sexul este un ingredient foarte fain insa secretul este conexiunea. Acum sexul poate dura ore intregi pentru ca scopul nu mai e doar orgasmul si el vine cand vine, scopul acum e conexiunea, hranirea sufletului cu legatura dintre oameni. 

Tot omul asta povestea cum in iubire si conexiune, a fost pentru prima oara in starea de prezent, cand era 100% cu trupul, creierul si sufletul in momentul prezent, fara ganduri despre trecut sau viitor timp de ore intregi. Intreaga bogatie era acolo, tot timpul sub nasul lui, si nu a stiut sa se opreasca din alergat spre obiective si rezultate care credea el ca il vor ajuta sa simta ceea ce nu poate gasim nicicum. 

Nici in bani nu a gasit ce cauta, nici in alcool si vicii, nici in sex, nici in munca, nici in perfomante sportive. 

El cauta sa se SIMTA intr-un anume fel dar nu stia ce cauta exact. Cine, sau ce anume l-ar putea face sa simta ceea ce el cauta?

A gasit ceea ce cauta fiind in momentul prezent alaturi de persoana iubita cu care a reusit sa se conecteze cu adevarat, real, puternic. 

Energia care s-a creat atunci, din imbratisarea celor doi, cand timpul si spatiul au incremenit, era starea de iubire dintre oameni si asta cautase intreaga viata. 

Omul care a iubit cu adevarat a mai povestit cum atunci cand simti iubirea esti atat de plin in inima ta incat nu mai ai nevoi si simti ca ai totul, singura dorinta fiind sa daruiesti, sa dai din comorile tale. 

Cand iubesti, vezi in altii ceea ce ai descoperit si in tine, fiinte de lumina si de iubire. 

Prin iubire il intalnesti cu adevarat nu doar pe celalalt, in intreaga lui intimitate dar poti sa il intalnesti chiar si pe Dumnezeu. 

Hmmm, greu de crezut de catre cineva care nu a trait asta, dar povestea suna atat de bine incat nu putea ramane nespusa. 

Mai ales ca foarte multi oameni erau dispusi sa plateasca pentru ca sa auda povesti despre iubire. 

Cum a devenit binecuvantarea un blestem

Povestea asta si multe altele au fost spuse de omul care a trait iubirea si el spera ca vorbind despre iubire, va putea sa ii ajute si pe ceilalti sa iubeasca si sa simta acest cadou nepretuit al omenirii. 

Stia ca daca oamenii ar putea sa traiasca si sa simta ceea ce a simtit el, intreaga lume ar fi un loc cu mult mai bun, poate chiar un rai pamantesc. 

Insa ceea ce nu a stiut omul ce a trait iubirea e ca prin povestea lui care dorea sa aduca raiul pe pamant, a adus iadul. 

El avea experienta dobandita dupa multa evolutie, incercari esuate si rani. 

Cei care il ascultau, auzeau cuvinte golite de experienta si emotie. Auzeau o teorie ce era interpretata de propria minte si filtrata prin propriile experiente de viata. 

Astfel, s-a nascut romantismul si romanticii – teoreticienii iubirii. 

Astfel, romanticii au dus mai departe o poveste reala, dar pe care ei n-au trait-o. 

Si astfel, oamenii care i-au cititi pe romantici, au ascultat melodii romantice, au vazut filme romantice, au setat acest standard, iubirea la cel mai inalt nivel, ca fiind locul de plecare in orice relatie. 

Ceea ce sarmanii romantici nu stiau e ca iubirea se castiga la capatul unui drum de invatare, nicidecum la inceputul lui. 

Cine incepe azi o relatie, nu va gasi iubire acolo daca nu a gasit-o deja. 

Va gasi texte preluate din romantism.

Cei mai multi oameni care pornesc in relatii seteaza standarde si asteptari despre cum ar trebui sa fie experienta, sunt influentati de experientele ratate ale celor din jur si sunt in continuu supusi mesajelor ideale si romantice despre ce ar trebui sa fie iubirea si cum ar trebui experimentata. 

Insa teoria oricat e buna, nu prea are legatura cu experienta. 

Teoria e minunata ca sa intelegi experienta, dupa ce ai trait-o, nu ca sa te pregatesti pentru ea. 

Motivul e simplu. 

Teoria merge in creier, e formata din ganduri, vocabular, concepte, cuvinte. 

In experienta, este implicat corpul, creierul si sufletul si orice teorie dispare. 

Cine crede ca iubirea intre oameni e ca in carti, filme si melodii romantice, nu este decat un alt teoretician al iubirii. 

A auzit multe despre ea dar nu a trait iubirea niciodata. 

Si nici nu o va trai vreodata pentru ca iubirea se simte si se traieste, nu se gandeste, si nu se poate transmite prin vorbe.  La fel ca orice alta experienta, prima oara trairea, apoi discutiile. 

Ceea ce romanticii care au teoretizat iubirea au uitat sa mentioneze, e ca omul care a trait pe bune iubirea, a simtit o si a fost transformat de ea, a trecut printr un proces de zeci de ani ca sa atinga punctul in care era. 

La fel ca si o scoala, daca iubirea este un roman ce ramane pentru totdeauna in istorie, ca sa fii capabil sa il scrii, e nevoie de ani de zile in care inveti sa scrii, inveti gramatica, studiezi si practici si poate intr o zi vei putea scrie o capodopera. 

Iubirea poate fi traita si in momentul asta de catre oricine citeste aceste randuri. Asta e miracolul ei. 
Dar hai sa vedem cati sunt dispusi sa-si miste fundul de pe scaun daca iubirea e ceva asa important. 

Daca vrei o mica experienta, pentru ca acest articol sa nu ramana doar o alta teorie pentru tine, fa in acest moment ce iti spun. 

Du-te in casa ala tine la persoana cea mai draga sau daca nu esti acasa, uita-te in jur si vezi o persoana de care esti apropiat, pe care o apreciezi si spune-i asa:

“Cred ca nu iti multumesc destul, nu te apreciez destul pentru ce insemni in viata mea. Esti de mult timp langa mine si stiu ca nu-s usor de inghitit. Vreau sa iti spun un multumesc, te apreciez mult si lasa-ma sa iti dau o imbratisare.”

Fa asta si vei simti in acel moment, o scanteie mica in tine. 

Aia e scanteia iubirii. 

Insa iubirea e un soare, si daca tu ai reusit sa aprinzi o scanteie, ce trebuie sa faci pentru iubire e sa aprinzi un intreg soare. 

Iar ca sa aprinzi soarele, e nevoie de cateva conditii obligatorii si absolut necesare. 

Vei descoperi in continuare si de ce iubirea este atat de dificil de trait si simtit de multi oameni desi ar putea fi mai simplu.

Voi scrie 4 episoade legate intre ele in care vom vedea ce ii opreste pe oameni sa traiasca iubirea si de ce majoritatea incercarilor de a trai fericiti alaturi de alti oameni esueaza. 

Cele 4 episoade suna in felul urmator: 

Ep. 1 – Iubirea si nivelurile de constiinta
Ep.2 – Sex si limbaje de iubire
Ep. 3 – Conexiunea ce implineste
Ep.4 – Vindecarea si iubirea de sine

M-ar interesa cum este experienta iubirii pentru tine pana azi, daca o simtit sau ai simtit-o , daca inca esti in cautare. 
Imi spui?

Pera

P.S. O carticica ce explica iubirea am lansat azi, cu straie noi  Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau de companie. 

Pana miercuri 4 aprilie am o super oferta pentru tine. 

Vezi aici: Cartea Cupidon

The post Cum ti-a distrus romantismul relatiile si increderea in iubire appeared first on Personalitate Alfa.

Trec anii, experientele, relatiile, oamenii si tu descoperi subtilitati si adevaruri la care nici nu visai ca sunt posibile.

Privindu-mi propria viata, in adolescenta si tinerete, cand am spus ca vreau “ iubire”, gandul meu a fost o fata frumoasa, desteapta si care sa ma accepte total si neconditionat, ideea de a pleca de langa mine sa fie o uriasa absurditate, sa-mi gateasca, sa spele, sa calce, sa faca dragoste cu mine, totul atat de armonios si natural ca si respiratul.

Asta era imaginea mea ideala a “ iubirii”, acel “ ceva” ce inseamna un mare succes in viata unui om.

Nivelul 1 – NESTIINTA

Spre suprinderea mea, atunci cand ochii mei picau pe potentiale fete pe care le puteam vedea ocupand acest rol in viata mea, realitatea din teren contrazicea grav imaginatia mea.

Fetele si femeile erau niste fiinte care refuzau cu indarjire sa imi ofere chiar si cea mai mica concesie.

Culmea, puteam observa ca unele fete ofera unor baieti ceea ce eu numeam “iubire”. Li se ofereau cu totul si puteam doar sa banuiesc ca atunci cand sunt acasa, in intimitatea lor, este exact cum imi imaginam eu ca este iubirea.

Dar eu eram atat de departe de asta.

Ma intriga ca baietii astia ce primeau ce eu doar visam, nu erau foarte diferiti de mine.

Dar cumva ei stiau sau faceau ceva ce mie imi scapa total.

M-am luat dupa ce spuneau oamenii din jur, filme si melodii romantice, religia.

Am crezut ca iubirea si gasitul unei partenere sunt sinonime si mai mult, e ceva misterios si magic, e cineva care va fi “ aleasa” si vom stii amandoi cand ne vedem ca am fost meniti unul pentru celalalt si din acel moment totul va fi parfum.

DOAMNEEE, ce bullshit urias si cata suferinta mi-a adus.

Dar acum accept senin ca a trebuit sa ajung la 19 ani fara sa sarut macar o fata, plin de convingeri limitative pe care le denumeam gresit idealuri, cu zero experienta in relatii.

Asta a fost primul meu nivel de constiinta: Nestiinta.

Nu a fost nimeni sa ma invete, nu am stiut unde sa intreb sau caut, pur si simplu nu am stiut si am suferit enorm DAR, toata suferinta asta a explodat si asta m-a facut sa urc o treapta in constiinta.

Am acceptat ca nu stiu, ca majoritatea oamenilor nu stiu si ca imi revine mie ca om responsabil pentru viata mea sa descopar, sa invat si sa aflu.

Iar primul pas a fost sa fac sex.

De vorbit cu fetele vorbeam, in ochii unor fete chiar vedeam o stralucire de interes, dar pur si simplu nu puteam trece de o bariera.

Bariera aia era atingerea fizica. Sarutul. Imbratisarea, Afectiunea. Sexul.  

In jurul meu parca toata lumea facea asta in mod firesc, iar eu purtam in mine o uriasa suferinta neexprimata: cat de defect pot sa fiu?

Cand traiesti in nestiinta, tentatia sa cauti vinovati externi si sa te pozitionezi ca victima este foarte mare.

Ca sa imi apar cat de cat stima de sine, am dat vina pe fete. Ele sunt vinovate ca nu ma plac. Sunt egoiste. Sunt materialiste. Ele nu iubesc si nu-s interesate de iubire ci au motivatii personale pe care nu le cunosc si nu le inteleg dar un lucru e clar: iubirea din imaginatia mea era o mare iluzie.

Aceasta nestiinta o poti limpezii daca ai nevoie cu carticica pe care o relansam acum, "Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau de companie"

Astfel, al doilea nivel pentru mine a fost

NIvel 2  – DEZIDELIZAREA IUBIRII

Am stiut ca pana la idelurile si visurile mele despre cum e iubirea, femeia, relatiile, trebuie sa incep cu primul pas.

Atingerea fizica. Sarutul. Sexul si sexualitatea.

Timpul trecea si deja eram in zona rosie pentru un baiat virgin – 19 ani. La varsta asta nu doar ca esti disperat dar nu mai poti sa ceri ajutor sau sa vorbesti despre asta cu alti baieti pentru ca o sa te alegi cu mega umilinte. Sau cel putin asta credeam eu.

Asa ca m-am dus pe internet in anul domnului 2000 si am cautat pe google :” cum sa faci o fata sa te iubeasca”.

Restul e istorie si e scris in cartile mele, aceasta etapa in mod particular in cartea Arta seductiei – cum sa ai succes cu femeile si cu tine insuti.

Am experimentat si invatat tipare, motivatii inconstiente, psihologia femeilor, a sexualitatii, a atractiei.

Si am ajuns la ceea ce unii ar considera perfomante la acest nivel de constiinta: abordari la rece in orice mediu a fetelor, luat date de contact in cateva minute, sex de la prima intalnire cu fete care plecau de acasa la intalnire doar cu gandul sa cunoasca un tip ciudatel.

Odata ce m-am simtit stapan pe acest nivel, am fost cumva si dezamagit destul de profund.

Nu prea era nimic diferit in viata mea si am descoperit ca setea, foamea mea nu era doar de sex, afectiune si priviri feminine uimite si admirative.

Era o chemare mai profunda, dintr-un loc adanc din mine.

Pe langa Arta seductiei de care ti-am zis mai sus, cartea cu Cupidon explica mai pe larg mecanismele indragostirii si te ajuta sa intelegi care e diferenta intre atractie si iubire. Confuzia asta aduce jale in relatii. 

Etapa 3 – RELATIA DE CUPLU inconstienta

Aveam 27 de ani si mi-am zis: “pentru asta ai muncit sa inveti despre femei si relatii”. Aveam o iubita care ma atragea cu totul spre ea.

Sexul era grozav insa era pentru prima oara cand ma apropiasem de idealul meu din copilarie. Femeia perfecta. Jumatatea mea.

Dupa sex vorbeam despre interesele noastre comune, radeam, mancam impreuna, dormeam impreuna. Nu ne mai puteam dezlipi unul de altul.

Eram INDRAGOSTIT.

Lulea.

SI o fata era indragostita de mine.

Era ca un fel de premiu dupa toti anii astia de experimente si munca.

In sfarsit sunt si eu un om serios. Am relatie stabila. Pot sa spun stop cautarilor si sa ma dedic altor domenii din viata mea, neglijate. Ca banii de exemplu.

Indragostirea reciproca era ceva superb.

Ofeream totul si primeam totul. Era de poveste.

Ce nu stiam eu in naivitatea mea era ca distractia cu treptele de constiinta de abia incepe. Eu credeam ca se cam termina si ca am ajuns la capat

Asta e smecheria cu nivelurile astea de evolutie, constiinta, progres, invatare, cum vrei tu sa le zici.

Cand urci pe o treapta noua esti incepator. Ai cu tine tot ce ai dobandit in precedentele etape, si te ajuta, insa totul e atat de nou la urmatorul nivel incat realizezi, desi nu-ti place, ca nu prea stii nimic si o iei cumva de la inceput.

Dupa 2 ani de relatie si indragostire, hormonii care fac un om sa fie indragostit incep sa revina la cote normale.

Asta nu inseamna ca pasiunea si sexul mor in cuplu ci ca nu mai e destul sa lasi lucrurile de la sine pentru ca pasiunea si erotismul sa continue la cote inalte. Ti se cere sa evoluezi alaturi de partaneri. Daca nu o faci, cauti pe altcineva si vreo 2 ani poti sa retraiesti din nou inceputul de relatie. 

Si asa cum exista dezidealizarea iubirii, exista dezidealizarea relatiei.

In aceasta prima relatie de lunga durata, ne-am pus unul in carca altuia toate asteptarile noastre. Am crezut ca odata ce ne-am gasit, pentru ca indragostirea ne dadea puteri inzecite, vom putea sa fim totul unul pentru altul.

Vom putea sa ne citim gandurile si nevoie, vom putea sa muncim in timp ce sarim oricand sa-l servim pe celalalt cand are nevoie, ca putem sa fim psihologi unul pentru altul, amanti, prieteni, saci de box, parteneri de afaceri si toate restul.

Era senzatia ca nu mai avem nevoie de nimeni in lumea asta, prietenii erau dati uitarii, ne izolasem in turnul nostru de fildes fericiti ca nevoile de baza ne sunt satisfacute, insa nu stiam ca sufletul fiecarui om cere de la toti ceva ce nu poate fi ignorat.

Dupa 2 ani de zile de dragoste ( hormoni, atractie, proiectie, dorinta, idealizarea partenerului) si probabil mici momente de iubire ( a-l pune pe celalalt mai presus de nevoile tale, sa il sustii in ce vrea sa faca si sa devina neconditionat, a darui fara a astepta echivalentul a ce ai dat inapoi ) ne-am trezit ca intr-un fel de pacaleala de 1 aprilie.

Eu nu eram omul idealizat in imaginatia ei si ea nu era femeia idealizata de mine in imaginatia mea.

Valorile noastre erau diferite la varf. Ea isi dorea mult familie, casatorie si copil, eu ardeam in focurile vocatiei si doream bani, succes si glorie.

Nu eram compatibili pe termen lung, cel putin nu acum.

Multe din lucrurile pe care le-am facut unul pentru altul erau defapt tranzactii de nevoi. Eu iti ofer A si B, tu in schimb C si D.

Alte lucruri erau facute sub eticheta iubirii dar defapt erau daruri ca si calul Troian. Daca asteptarea secreta din spatele darului nu era implinita, exploda in cearta, reprosuri si invinovatiri.

Privind in urma la cata iubire ( daruire neconditionata) a fost si cat a fost schimb de nevoi, dezamagirea a fost mare.

Ne-am despartit inainte sa implinim 3 ani din motivul ca nu ne puteam oferi unul altuia ce dorea fiecare pentru sine.

Cele mai multe capitole din cartea "Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau e companie" sunt dedicate relatiilor de cuplu, in speranta ca cel putin unele suferinte si crize pot fi evitate daca stii despre ele. 

NIvelul 4 – relatii deschise, multiple si paralele

Desi nu facusem un copil si nu intemeiasem o familie, nu aveam nevoie sa distrug mai multe vieti ca sa imi invat lectia.

Suntem oameni, avem nevoie ce se cer satisfacute, suntem datori sa ni le satisfacem sau vom plati aceasta neglijare cu boala, suferinta lunga si chiar moartea.

Esti dator sa faci tot ce iti sta in puteri sa iti satisfaci nevoile si poti cere si altora sa iti ofere din ce au de dat, e in regula sa oferi inapoi din ce ai tu de dat dar un lucru este clar:

Sa pui pe umerii unui singur om responsabilitatea neimplinirilor tale, a nevoilor tale, a traumelor tale nerezolvate, a frustrarilor tale, este un gest criminal.

Nu exista om care sa se nasca dator fata de tine si orice strategii vei folosi, chiar daca prostesti oamenii o vreme, sufletul lor nu poate fi nici manipulat, nici santajat, nici legat in lanturi sau conditionari.

Sa ai asteptari mari de la altii si mici de la tine e strategie pierzatoare si am decis sa revin la metoda care mi-a adus cele mai multe castiguri: dezvoltarea personala si evolutia mea continua.

Legat de relatii, adevarul pentru mine era acum la mijloc.

Avem nevoie unii de altii. Iubirea exista dar cumva ca si societate, ca si oameni, suntem intr-o etapa cand suntm bolnavi, flamanzi, plini de nevoi si sa primesti iubire de la alt om e mare lucru, si nu poti pretinde asta ci poti doar aprecia cand ti se ofera.

Asadar, am decis sa fiu complet deschis si sincer pentru ca nu mai doream minciuna de sine.

Spun cine sunt, ce vreau, ce am de dat si ce nu am de dat si cine e in regula cu asta, poate sa aiba un rol in viata mea si eu in a lui.  

Am inceput la 30 de ani pentru prima oara in viata sa fac sport cu antrenor la modul profesionist. Am slabit 25 de kilograme. Citeam, munceam, cresteam afacerea.

La capitolul relatii foloseam tot ce am invatat si integrat in precedentele niveluri. Imi era tot mai usor sa cunosc fete si femei, sa creez interes si atractie, sa fac sex si sa ofer inapoi ceea ce ele isi doresc astfel incat sa fie o afacere buna.

Eram brutal de sincer si spre suprinderea mea, aceasta “ libertate” asumata a mea, faptul ca de la prima intalnire povesteam despre dezamagirea mea din ultima relatie si ca nu pot sa intru acum intr-o relatie clasica ma facea foarte atragator si dorit.

Vinerea seara aveam 3-4 optiuni. Daca una din fete nu putea sa iasa, o sunam pe urmatoarea. Alegerea era in functie de cum ma simt, ce am chef, cu cine e mai potrivit sa fac o anumita activitate.

De obicei era cina sau film, povesti si conexiune, apoi sex.

Si apoi fiecare la treburile sale.

Dupa o prima etapa in care eram surprins de bogatia acestui nou stil de viata si acestui fel de a relationa, observam lucruri foarte noi si interesante.

De exemplu ca nu simt gelozie, desi eram un gelos profesionist datorita traumelor de abandon si respingere din copilarie. Fetele cu care ieseam imi povesteau si ele deschis despre barbatii care le curteaza, despre excursiile in care sunt invitate si povesti si drame relationale iar eu ma bucuram pentru bucuria lor.

De unde veneau aceste noi senzatii?

Din mentalitatea de abundenta.

Nu mai era o singura fiinta umana pe planeta care TREBUIA sa aiba grija de toate nevoile si viata mea, sa ma completeze perfect.

Si daca eram sincer cu mine, majoritatea nevoilor mele nu necesitau o relatie clasica. Sexul, afectiunea si conexiunea erau diverse si ma implineau in nuante diferite.

Pentru afaceri aveam partenerii de afaceri si pe cei super interesati de asta.

Pentru distractie si conexiune profunda aveam prietenii.

Lumea intreaga se deschidea la picioarele mele si eu eram slim fit, faceam bani tot mai multi, locuiam singur, eram burlac, aveam vocatie.

Totusi, ceva a inceput sa scartaie.

Daca pentru mine era trai si viata, dupa 1-2 luni de relatie, fetele cu care continuam sa ma vad incepeau sa puna o presiune pe mine pe care nu am stiut atunci sa o identific, fiind incepator in acest nou nivel de constiinta.

Fetele si femeile din viata mea isi doreau mai mult.

Ma chemau sa aleaga impreuna cu mine noul apartament in care se muta in chirie, imi transmiteau ca alti barbati insista sa duca relatia cu ele la un nivel mai profund si “ serios”, incepeau sa foloseasca sexul ca si arma de control.

Cand incepeau reprosurile directe stiam ca viata buna e gata si ori intru intr-o poveste ca alea in care am mai fost, ori ies elegant.

Nu mi-a iesit tot timpul elegant si mi-am dat seama ca desi sunt sincer, desi spun clar ce vreau si ce nu, ce am de dat si ce nu, desi mi se spune ca am fost inteles perfect, nu e deloc asa.

Fara sa am nici cea mai mica intentie ranesc suflete.

In momentul asta eram putin confuz.

Sinceritate totala pe care o cer cei mai multi, e o povara prea mare de cele mai multe ori.

Minciuna nu mai e deloc o optiune pentru mine.

Poate asta mi-e destinul dar mi-am invatat lectiile.

Impacat cu gandul ca o sa mor singur dar fara sa ma tradez pe mine, dupa doar 9 luni in care uitasem de iubire si relatii pe termen lung ca si optiuni in viata mea, s-a intamplat ceva ce nu am ales ci mi-a fost dat.

Un nou nivel de constiinta.

Nivelul 5 – relatie de cuplu pentru evolutie, nu iubire

Ma uitam la Oxana la doar 3 zile dupa ce ne intalnisem fizic, in viata reala si dupa cateva luni de tatonari online. Era clienta la cartea Personalitate alfa si schimbam impresii. Imi placea de ea online, era amuzanta, energica si frumusica din poze.

Cantase la pian ca si mine in copilarie, lucra mult si avea visuri si ambitii, ca si mine, avea grija de corpul ei prin alimentatie si sport, un drum pe care si eu pornisem nu foarte demult.

Dupa 3 zile impreuna din cele 10 pe care ni le-am rezervat pentru a ne cunoaste, pentru a trai experiente impreuna, pentru a ne conecta si a face dragoste, o forta si o intuitie uriasa a pus stapanire pe mine.

Dupa suferinta din ultima relatie, datorita suferintei uriase am ajuns adanc in sufletul meu si acum era o conexiune cu intuitia pe care o recunosteam instant, si luam decizii bune de fiecare data.

Practic, puteam si stiam sa imi ascult inima, care nu greseste niciodata.

Si ca niciodata, inima mea URLA: EA ESTE CHEIA.

Cheia la ce?

Habar n-am.

Stiam toata teoria, stiam ca sunt indragostit, in pat eram compatibili intr-un fel pe care eu nu il mai simtisem pana atunci, era desteapta foc, frumoasa foc, ambitioasa foc, ma placea la randul ei de numa, dar era mult mai mult de atat. Nu stiam intrebarea dar stiam clar raspunsul:

Fata asta de 23 de ani trebuie cu orice pret sa-si mute curul in Timisoara de la Chisinau, la 1000 de km distanta.

Nu am multe sa-i ofer decat entuziasm, povesti si poate un barbat ce poate sa faca tot posibilul sa fie sincer, sa isi tina promisiunile si sa nu se tradeze pe sine si cu toate astea trebuia sa ii cer cam totul.

Pe ea, visurile ei, sufletul ei, obiectivele ei. Intreaga ei viata.

Stiam cum simte si gandeste o femeie. Daca vine, vine pentru mine, oricum o invartim. Dar ne stim de doar 3 zile.

Cu toata experienta mea, cu toate suferintele, esecurile, lectiile, de unde forta asta turbata si de neoprit?

OXANA IN TIMISOARA IN CASA CU TINE.

Asta era mesajul si habar nu aveam de unde vine.  

Era ciudat.  

Asa ca dator pana la moarte sa imi ascult inima pentru a nu ma trada pe mine, i-am spus ce vreau.

Povestea pe larg o gasesti in cartea Alfa- batalia cu demonii interiori si nu insist prea mult asupra ei.

Ceea ce am sa subliniez aici e ce s-a intamplat la acest nou nivel de constiinta.

Oricat de mare era atractia si indragostirea, am putut sa o identific in ganduri, emotii si corp si sa o pun deoparte. Stiam ca hormonii astia se potolesc si nu pot sa pun tot viitorul meu si al ei la mila lui Cupidon.

Apoi, admiratia, prietenia, potentialul de a face lucruri impreuna, le-am identificat si pe astea si le-am pus deoparte.

Am luat tot ce stiam despre iubire, suflete pereche, destin, Dumnezeu, psihologie, am identificat si am pus si asta deoparte.

Si a ramas un 95% pe care scria :” Rolul Oxanei in viata ta” . Stiam ca e acolo, ca e ceva urias, stiam ca nu mai gasesc asa ceva prea curand si stiam ca e ceva aproape sfant, o misiune de a o aduce pe Oxana in viata mea, zi de zi.

Ea saraca a venit sa ma cunoasca, sa ne distram, si sa ne luam ramas bun.

Dupa ce a plecat, am dat tot ce aveam mai bun si dupa 4 luni de negocieri, insistente, declaratii de iubire, dragoste si batai cu pumnii in piept, multe, Oxana a zis "DA. Vin la tine. Ma mut cu 2 geamantane si 5 ghivece cu flori pe care nu le las in urma."

Si astfel a inceput o relatie despre care nu am citit niciunde.

In primul rand, a trebuit sa imi inving o mare frica foarte fireasca.

Dupa cateva saptamani, luni sau ani, sfarsim cum e normal, despartiti.

Daca pierd timp, energie si efort investind intr-o relatie care se incheie ca si precedenta, cu tone de suferinta? Daca o sa fiu mai batran si nu mai pot sa alerg dupa fuste noi si tinere? Daca ma face moldoveanca varza si carpa de sters pe jos?

Si inima a vorbit:” Curaj. Toate fricile tale se pot intampla. Si ce? Traieste si simte, risca, da-i totul. Poate dureaza o luna, poate sase, poate 5 ani, poate si o viata. Nu ai de unde sa stii. Dar sa ratezi experienta din care sigur vei invata multe, la fel ca si din toate experientele precedente, pentru frici imaginate? Ce fel de om esti? Esti fatalau sau barbat curajos ce risca si face ce vrea el, stiind ca poate esua dar stiind ca a dat tot ce avea?”

Avand atatea respingeri si traume, multe pe care desi nu le stiam inca actionau asupra mea si a deciziilor mele de zi cu zi, ma gandeam ca poate Oxana vine in Timisoara si pleaca in 3 saptamani.

Ca sa ii arat ca am sa ii dau tot ce am dar in acelasi timp stiu cum e cu relatiile si dragostea, i-am spus sa dea un an sansa unei relatii cu mine in casa. Daca EA decide ca nu a ales bine, o sprijin sa isi caute loc in care sa se mute, ii caut si barbat daca e nevoie.

O iubeam pentru ca aveam inima plina, bateriile pline si eram un om implinit. Ii doream binele cu sau fara mine, dar simteam ca suntem datori fata de noi sa dam o sansa. Intuitia mea era brici si URLA ca asta e calea iar miza e uriasa. Dar sa fiu sincer, eram si indragostit si barbatii indragostiti spun orice.

Si astfel, au urmat 7 ani de zile de relatie in care am descoperit amandoi ce era acel 95% din semnificatia relatiei noastre, dincolo de indragostire, sex, nevoi satisfacute, iubire si prietenie.

ERA EVOLUTIE, INVATARII, AUTOCUNOASTERII.

La inceput, ca sa dam o sansa maxima relatiei, i-am spus ce am descoperit si invatat pana atunci.

Daca nu avem grija constient de pasiunea, erotismul si sexualitatea dintre noi, ea va deveni monotonie. Am decis sa avem unele seri in care dormim separat pentru ca distanta pentru erotism si pasiune este ca si oxigenul pentru foc.

I-am spus ca minciuna ne va dinamita insasi fundatia relatiei si prefer sa ne despartim in 6 luni intelegand ca nu suntem compatibili, ca ne-am indragostit de altcineva sau ca pur si simplu nu suntem compatibili si sa pastram o relatie de respect, admiratie reciproca si prietenie pentru curajul nebun pe care l-am avut si pentru ca am riscat amandoi sa pasim de mana intr-un mare necunoscut.

Ne-am propus sa nu ne culcam suparati oricat de grele vor fi certurile sau crizele relationale pentru ca stiu ca putem detensiona orice situatie, daca amandoi vrem.

I-am spus ca stiu cum functioneaza atractia, barbatii si femeile si ca sunt pregatit sa deschidem subiectul altor atractii oricand si sa lucram cu ce iese la suprafata.

Am promis ca parintii mei nu vor avea niciun cuvant de spus in relatia si casa noastra, ca relatia noastra va fi una ce nu respecta traditii si reguli si ca ne vom construi din mers propriile reguli  dar ca asa avem o sansa sa reusim sa descoperim adevarurile noastre cele mai profunde.

Si asa a inceput nebunia.

In 6 luni ma uitam la o femeie pe care nu o recunosteam.

Stresata, cu laptopul in brate toata ziua, ambitioasa si cu vocatie cum mi-am dorit, insa care percepea ca pierdere de timp 15 minute de imbratisare.

Sexul era foarte bun, doar ca aveam nevoie de alcool ca sa ne potolim stresul si mintile super agitate.

Eu nu ma simteam iubit, incercam sa-i spun dar de cele mai multe ori erau reprosuri. Ea se straduia, eu la fel, dar cu toate cartile, experientele si bunavointa mea, eram blocat, frustrat, furios.

Intr-o zi am privit-o prin usa camerei in care lucra, o vedeam tastand ca nebuna si mi-am zis:” Cum o sa traiesc o viata cu femeia asta?”

Certurile dintre noi eram mai dese, reprosurile ca niste sageti loveau frici, nesigurante, complexe de inferioritate, traume din copilarie.

Fara sa avem habar ce facem regresam la copiii raniti ce aveau comportamente automate.

Eu la nervi voiam sa ma imbrac sa plec de acasa, ca si tata.

Ea la nervi, dorea sa fie singura sa isi ventileze furia.

Eu nu o lasam singura si doream rezolvarea tensiunii acolo pe loc pentru ca nu puteam gestiona tensiunile si emotiile puternice.

Si tot asa.

Casa noastra devenise un teren de lupta pentru putere, mai departe ca niciodata de o relatie armonioasa.

Iubire? De unde. “Da-mi, fa-mi “ era mantra noastra.

Si in momentul cel mai greu dintre noi, dupa cele 6 luni de chinuiala reciproca, am decis sa fac ce depinde de mine in situatia asta. Oxana avea 7 ani mai putin, era la inceputul carierei iar eu imi facusem un pic de spatiu in viata pentru o relatie. Ea era ca si mine cu 7 ani in urma.

Reprosurile pe care i le faceam eu azi erau copy paste cu cele care mi s-au facut in ultima relatie:” Muncesti in continuu si nu iti faci timp de o plimbare impreuna sambata.”

Asa era.

Nu eram curios de plimbari, ma tragea foamea de succes inainte ca pe un dement.

Asa ca am revenit la salvarea vietii mele.

Carti, educatie, mentori.

Prima revelatie, Garry Chapman – cele 5 limbaje ale iubirii. Eu afectiune, Oxana servicii. Pai normal ca nu ne simtim iubiti cand fiecare trage cu iubirea pe langa celalalt.

Nu era vorba despre lipsa iubirii ci despre perceptia ingusta a fiecaruia despre ce e iubirea.

Eu credeam ca iubirea = afectiune si atingere fizica

Oxana credea ca iubirea = cand cineva te ajuta si iti face servicii

Eu habar nu aveam sa fac servicii pentru ca eram prea comod sa fac ceva pentru mine, dar mai pentru altii.

Oxana putin salbatica, nu vedea niciun beneficiu pentru ea in a sta in brate fara sa faci ceva util

Apoi Adrian Nuta, audiobook-urile Invataturile iubirii. Au iesit doar 2 volume si apoi s-au oprit. Cand ii prind pe cei responsabili cu continuarea ii strang de gat

Si astfel, au aparut primele mari victorii in relatia mea cu Oxana, care atarna de un fir de paianjen si ar fi avut destinul clasic daca nu as fi luat o singura decizie:

Vreau sa invat despre mine, despre tine, despre relatii si in mod special a noastra.

Cat de departe putem ajunge?

In mai putin de un an eram casatoriti civil. Vara trecuta ne-am cununat si religios.

Cand evolutia noastra singuri si impreuna a devenit valoarea noastra numarul unu, toate celalalte beneficii ale unei relatii au venit natural si firesc.

Au fost crize si certuri, dar ne-am culcat suparati doar de 2 ori.

NIcio situatie nu a stat nerezolvata mai mult de 2 zile.

Cele mai multe neintelegeri nu erau reale ci perceptii diferite ale fiecaruia. Odata discutate motivatiile si intelegerile fiecaruia, situatia era detensionata instant.

Insa marile batalii in cei 7 ani de relatie aveau sa fie cele personale.

Si in bataliile personale sustinerea celuilalt s-a facut simtita cel mai puternic. Repet, povestile cu demoni interiori, traume si conflicte interioare, munca noastra de devenire este in cartile astea: Alfa vol.1 si 2

Relatia noastra a devenit din ce in ce mai simpla si mai frumoasa, comunicarea tot mai buna, sexul mai des si mai bun pe masura ce trecea timpul DAR toate beneficiile pe care noi le vrem in relatii sunt consecinte.

Consecinte a ce?

Consecintele devenirii interioare la care esti supus cand relatia va scoate tot ce-i mai urat din tine.

Concluziile la acest nivel de constiinta au fost ca:

• Singurul loc in care ai sansa la adevarata munca interioara este o relatie in care mastile pica mai devreme si mai tarziu si iese si intunericul, demonii, traumele, ciudateniile sufletului uman. Poti purta masti uneori, in anumite contexte, dar nu poti purta masti tot timpul, in fata tuturor. Iar in relatie iti vei arata adevaratul chip.

• Sa imi asum 100% tot ce gandesc si ce simt si sa nu dau vina pe Oxana, a fost cel mai genial lucru pe care l-am putut face pentru binele meu. Sunt gelos? Imi caut nesigurantele de sine si le rezolv. Nu avem bani economisiti? Ma pun sa fac si sa pun bani deoparte. Nu ma simt iubit? Ma vulnerabilizez si spun ca am niste nevoi si ca am nevoie de ea. Si tot asa. Celalalt e perfect cand iti vezi de munca ta interioara. E si el doar un om pe drumul lui de devenire, la fel ca si al tau. Darul e sa ai pe cineva cu care sa mergi pe drum. Dar nimeni nu poate merge in locul tau.

• Nimeni nu pleaca de langa un om care stie sa fie fericit singur si sa-si poarte de grija. Si eu si Oxana ne putem purta oricand singuri de grija. Si putem sa ne satisfacem orice nevoi fara sa depindem de celalalalt. De aceea, a fi impreuna este o alegere constienta, din inima. Cu cat trece timpul, ne dam seama ca ceea ce fiecare devine, amplifica puterea noastra impreuna.

Si cand relatia noastra a devenit functionala, cand ne-am inteles unul pe altul si acceptat, cand sexul, comunicarea, relatia erau mai bune ca oricand.

A venit viata si a zis:” Na, sunteti pregatiti”

NEXT LEVEL.

Din nou, multe din lectiile ce ne-au salvat si vindecat relatia, in cartea cu Cupidon si in oferta ce expira miercuri, 4 aprilie: Pachetul pentru relatii

Nivelul 6 – Starea de prezenta si relatia de cuplu

Habar nu aveam ca mai exista ceva. Nu stiam sa privesc viata in niveluri de constiinta si ca defapt chiar toata viata e scoala si toata experienta umana se intampla pe niveluri de constiinta.

In vara lui 2017 a inceput sa clocoteasca un vulcan in mine.

Nu avea nicio legatura cu relatia dar simteam ca ce urmeaza sa mi se intample, va afecta puternic totul in viata mea.

Sanatate, cariera si afaceri, relatie de cuplu, vocatie.

Cautam un raspuns dar nu stiam intrebarea.

Iar raspunsul l-am gasit dupa 4 luni de framantare interioare extrem de intensa.

Devenisem paranoic.

O certam pe Oxana ca nu ma mai respecta ca om, psiholog si profesionist. Ca nu mai imi citeste articolele. Ca nu mai ma incurajeaza.

Ea saraca nu avea nicio vina.

Fara legatura cu relatia, in viata lui Pera se cerea trecerea pe plan profesional. Dupa deschiderea blogului Personalitate alfa in 2005, am atins rezultate foarte bune. Carti scrise, cursuri online, parteneriate, brand personal, afaceri care cresteau, casnicie grozava, pana mea, pot sa continui.

Am reusit in viata, ce dracu sa zic.

Si totusi, pe mine ma luau toti dracii.

Ce se intampla cu mine?

Tot ce stiam ca e bine se indeparta de mine, intr-un colt din stanga sus si devenea gri. Toate experientele si lectiile, toate cartile si dezvoltarea mea palea zi de zi si isi facea loc ceva foarte puternic, necunoscut si intunecat.

Nu mai putea sa scriu, nu mai puteam sa pornesc proiecte, amanam aproape orice, am limitat la maxim intalnirile cu echipa Alfa, si m-am izolat in casa pe timpul verii si inceputul de toamna.

Eram aproape bipolar in emotii. Si Oxana platea din greu pretul clocotului meu interior.

Intr-o zi eram fericit ca descoperisem ceva extraordinar si ii tineam un seminar intreg de care ea nu era curioasa, iar in alta zi turbam ca simteam ca imi lipseste conexiunea, ca sunt cu bateriile golite si ii ceream ei sa faca ceva pentru mine.

Cumva regresasem la un Pera plin de nevoi. Plin de nesigurante. Nemultumit de sine.

Normal ca eram cu bateriile golite pentru ca pentru a-ti incarca bateriile ai nevoie de conexiune. Conexiune cu tine, cu oamenii, cu natura si Dumnezeu cum il intelege fiecare.

Iar nu mai aveam niciuna, eram izolat si imi urlam durerea la Oxana.

Astea-s momentele in care o relatie nu poate fi inlocuita.

Odata dai tu mana partenerei sa urce sus, apoi iti da ea tie. Si asa e intre toti oamenii.

Disperarea mea era ca deja treceau luni de zile si eu eram mai rau. Vedeam in ochii Oxanei in loc de admiratia ce era odata, compasiune si intelegere, aproape mila. Ma dispera asta.

O certam ca nu imi ofera conexiune si eu mor stand 10 ore pe zi in casa citind toata psihologia planetei cautand raspunsul la o intrebare pe care nu o pot formula.

Nu vedeam iesirea. Incepuse sa imi fie teama ca voi fi parasit. Eram varza. Fucked up grav. Nu credeam ca mai am asemenea nesiguranta de sine in mine dupa toate victoriile, luptele si experienta dobandita. Aveam 37 de ani aproape, in plm.

Intr-o zi, Cand tot ii comentam Oxanei despre cum ar trebui sa aiba grija mai bine de mine ca sunt ranit, mi-a spus in zbor

“Esti NEEDY. “

Needy? NEEDY?

Eu sunt Needy? Stii cand am auzit ultima oara cuvantul asta? Cu 15 ani in urma cand in Arta Seductiei despre scrisesem o carte de 500 de pagini, prima regula pentru a fi un barbat atragator e sa nu fi NEEDY.

Cum am ajuns eu dupa toata calatoria asta sa-mi zica propria sotie ca sunt NEEDY? ( ceea ce era evident un adevar)

Asta a fost capacul.

Stiam ca e grav.

Unul din autorii pe care ii citeam mult  povestea in continuu despre ce tari sunt samanii. Si despre cum samanii sunt o categorie foarte speciala de oameni care spre deosebire de toti ceilalti, traiesc totul pe pielea lor.  

Samanii citesc si carti, asculta si alte pareri dar in fata lor nimeni nu detine adevarul suprem ci toti au perspective asupra unei experiente.

Fiecare insa este dator sa traiasca experienta si apoi sa caute si explicatii sau teoria.

Samanii vindeca, sunt conectati cu natura, calatoresc in niveluri mai inalte de constiinta si se intorc in lume pentru a transmite asta.

Sunt multe de spus, insa intrebarea pe care nu o stiam era:” Ce rol trebuie sa isi asume Pera pentru ca sa isi duca misiunea, vocatia mai departe?”

Asta era drama. NU mai puteam sa scriu, sa creez, sa ofer valoarea pe care o pot da pentru ca nu mai aveam unelte in tolba de psiholog.

Vedeam suferinta in oameni si uneltele pe care le aveam nu mai erau suficiente. Stiam ca pot mai mult, mai bine, mai eficient, dar nu stiam cum.

In 10 decembrie 2017 m-am trezit linistit pentru prima oara in 4 luni de zile.

“Sunt cel mai prost shaman din lume, dar shaman.”

Toata munca mea pe plan profesional a izvorat din experienta personala. Traume din copilarie, sanatate, relatii, vocatie, bani si afaceri. Nu am vorbit niciodata despre ce nu am trait.

Pe langa asta iubesc natura, ma simt conectat cu ea, cu oamenii si intregul univers.

Nu mi-a dat nimeni vreo diploma si nici u am facut vreun curs, dar am stiut ca s-a incheiat cautarea mea cel putin o perioada.

Iar marea schimbare pe plan profesional este ca de acum, treaba mea nu este atat sa insist cu teoria ci sa facilitez oamenilor experienta si apoi sa vorbim si despre teorie.

Acum, sa revenim la relatie

Toata nebunia asta din sufletul meu, se numeste trecerea la un alt nivel de constiinta. Iti voi detalia in articole viitoare toata povestea cu lux de amanunte.

Stiam ca schimbarea va avea impact major asupra intregii realitati pe care am construit-o.

Prima victima, dar de data asta beneficiar mare, Oxana.

Intelegand ce se intampla, i-am spus:” Vezi ca te iau pe sus si mergem amandoi la urmatorul nivel de constiinta. Daca nu vii cu mine, probabil ma vei parasii pentru ca am sa te DISPER. “

Ghici ce stie shamanul Pera si psihologul Pera nu a mirosit?

Noi doi aveam impresia ca in astia 7 ani ne-am facut relatia superba si asa a fost, eram fericiti la nivelul ala de constiinta ca nu stiam mai mult.

Dar acum eu vad si simt clar.

Din cauza mintii noastre agitate, care permanent fuge spre noi obiective si proiecte, din cauza traumelor nerezolvate din copilarie, din cauza ca nu practicam meditatia, respiratia constienta si multe alte tehnici, noi doi ne-am intalnit cu adevarat cam rar in astia 7 ani.

Evident parea o aberatie pana cand pentru prima oara si eu si Oxana am intrat in stare de prezenta 100% timp de 4-5 ore.

Prima oara experienta, apoi teoria

In acel spatiu de 4-5 ore, granita realitatii si a timpului s-a indepartat si am ramas doar noi doi, atenti unul la altul.

Am dansat, ne-am sarutat, ne-am cerut iertare pentru suferintele provocate fara sa stim ce facem pentru ca eram adormiti, inconstienti. Am simtit pentru prima oara cum am gasit ceea ce amandoi cautam ca disperatii – starea de implinire, in care nu mai ai nevoie de nimic altceva.

Am descoperit cum am stat zi de zi langa atatea comori care erau langa noi, inclusiv unul langa altul, fara sa ne oprim o clipa din agitatia mentala, fuga gandurilor, stresul cotidian.

Fugeam dupa implinire si abundenta cu ele langa noi clipa de clipa.

Cand ne-am conectat unul cu celalalt cu adevarat, pe toate nivelurile fiintei noastre, nu doar mental sau sexual, am simtit o conexiune pe care nu credeam ca o pot avea cu ajutorul altui om.

S-au intamplat instant miracole. 

– viciile mele si dependentele care mi-au mancat viata inclusiv in casnicie s-au estompat. Daca mai beau alcool, sau joc un joc, e comportament absolut normal si nu compulsiv. 

– a face dragoste a capatat cu totul alt sens. Daca inainte faceam sex pentru detensionare si deconectare, acum in starea de prezenta niciunul nu mai vrea sa se termine experienta

– pentru prima oara eu si Oxana in 7 ani am inceput sa colaboram pe plan profesional. NIciunul nu se baga in business-ul celuilalt si ingerii nostri pazitori au stiut ce fac. Daca nu lucram la fundatia relatiei, orice construiam se darama repede si furios la prima adiere mai puternica de vant

Sunt multe, multe e spus aici si le voi spune pentru ca acum, cu acest articol, sunt inapoi cu adevarat pentru tine, cel care ma citesti poate de mult timp, poate de mai putin.

Procesul meu interior este incheiat pentru o vreme la acest nivel si probabil cand imi fac temele voi fi din nou incepator la urmatorul nivel Sper sa ai grija de batranul Pera si sa-i dai un pahar cu apa daca -l vezi la pamant tarandu-se ca un vierme.

Sa ai rabdare cu el, si el va avea rabdare cu tine.

Cand ne este cel mai greu si suferim cel mai mult, nu se intampla decat ca omida se pregateste sa devina fluture.

In episoadele 2, 3 si 4, iti voi detalia tot ce stiu azi despre cum e cu relatiile.

Sunt dator cu tone de explicatii. Stiu ca am deschis multe fire ce se cer inchise. Articolul asta re 17 pagini de word si e scris intr-o stare de flux de la ora 16 la 20. 

Puteam mai mult dar vreau sa iti dau si pe bucati cat de cat digerabile. 

In episoadele ce vin, dezvolt si aduc lamuriri pe aspectele cheie expuse mai sus. Lumea e un vulcan de schimbare si e nevoie sa ne pregatim pentru ea pentru a suferi cat mai putin. 

Impreuna ne putem face viata mai usoara, mai buna si mai frumoasa. Doar ca pentru asta e nevoie de o trezire. 

In comunitatea Alfa, azi incepe. 

E fain de tot cand esti constient si stii ce faci. Devine nasol cand creezi inconstient situatii si experiente care provoaca suferinta.

“Somnul constiintei naste monstrii” – Goya

Nu pot sa inchei fara sa iti multumesc daca ai citit pana aici.

Acest material este primul din noua mea viata Deci pentru mine e important. E dovada ca pot sa scriu despre ce am trait si asta inseamna ca in mine acum e pace, claritate si coerenta. 

"Procesul este incheiat" cum ar spune specialistii

Bucuria mea majora e ca pot din nou sa iti dau, 100% constient ca e tot ce am mai bun.

Calatorim impreuna si mai departe?

Cu un pic de emotie

Pera Novacovici

P.S. In pachetul pentru relatii ai si ultimul audiobook, aparut chiar luna trecuta in care am colaborat cu Oxana . Se numeste " Cum sa iti construiesti relatii indestructibile". Si in pachet ai 2 carti tiparite si 4 audiobook-uri la un pret redus cu aproape 50%. Pana in 4 aprilie. 

The post Lasă-mă să-ți zic ce așteptări secrete ai de la iubire (și cum să le satisfaci) appeared first on Personalitate Alfa.

“Baga-mi-as p**a sa-mi bag in ea de viata. Am si eu o zi libera si in aia trebuie sa ma “f*ti” tu la icre“, zice taica-miu nervos cu 30 de ani in urma in timp ce isi leaga bocancii ca sa plece de acasa.

Maica-mea urla la el:” Fugi, numai asta stii sa faci. Bei banii, vii beat acasa si faci scandal. Esti TOT TIMPUL beat!”

“Eu sunt beat???”, striga inapoi Jarco, tata. “Las ca vezi tu ce inseamna beat”, ameninta el ca si cand betia lui urmeaza sa fie razbunarea suprema .

Pe repede inainte, 30 de ani dupa acest incident, in camera de hotel din Madrid, Pera isi pune adidasii in picioare si se pregateste sa iasa pe usa la ora 11 seara, strigand la Oxana:

” Bine in plm ca avem si noi o zi de concediu si tre sa o freci pe laptop. Plec in bag p**a.”

In timp ce imi leg adidasii, aflandu-ma intr-o stare de transa pe care mi-e foarte dificil sa o analizez si inteleg cuprins fiind de niste emotii puternice si probabil influentat de cele doua wisky-uri duble baute in oras, ma rog in sinea mea ca Oxana sa ma opreasca si sa nu ma lase sa plec.

“Iubire, trebuie sa iau biletele de avion pentru trainerita din Rusia pe care o aduc la masterclass si apoi stam impreuna.”, spune ea vizibil in dificultate.

“Las-o in plm, toata ziua stam cu botul in laptop-uri, avem si noi azi o zi de vacanta si nu putem sa iesim din tiparele astea de cac*t.”, continui eu, total nemultumit de reactia ei prea usoara.

“Si unde ai de gand sa pleci?”, intreaba ea spre disperarea mea. Pentru ca eu nu vreau sa plec. Vreau sa lase laptopul si sa imi acorde atentie si iubire. Doar ca inca nu stiu asta.

Pentru ca am un comportament total inconstient, repet un tipar ce nu se va rupe decat in momentul in care este adus in lumina, inteles si adevarata cauza a furiei mele este pusa pe masa.

Ca si taica-miu, ca sa plusez si sa provoc o reactie, trebuie sa lovesc tare si sa blufez ca la poker. Daca nu imi iese, plec pe usa si nu ma mai intorc. O ora, doua, pana dimineata. Habar nu am pentru ca nu am niciun plan.

Asa ca spun:” Nu stiu unde merg. Sa ma imbat, sa ma droghez, la curve. Vad eu ce imi iese in cale. “

“Opreste-te”, spune ea coborand din pat, lasand laptop-ul deoparte si venind langa mine, eu fiind gata sa ies pe usa.

Ma prinde de mana si imi spune:” Lasa-ma sa iau biletele astea ca apoi se scumpesc si am amanat cateva zile si apoi sunt toata a ta.”

Respir greu, aproape cu lacrimi in ochi.

De ciuda, de furie, de neputinta.

Nu mai sunt Pera de la 30 de ani, ci sunt Pera de la 9 ani.

In cele mai grele momente in propria relatie, copilul de 9 ani gestioneaza cele mai dificile situatii cu armele si strategiile unui copil de 9 ani.

Ma asez pe marginea patului, Oxana termina de comandat biletele, este ora 23,30.

Eu sunt putin baut si cu bateriile golite.

A fost o perioada in relatie in care amandoi am muncit mult si ne-am asumat asta. Ne place enorm ce muncim insa uneori ramanem pe pilot automat si uitam ca sufletul are nevoie de conexiune ca sa fie hranit.

Altfel, ajungi ca Pera psihologul.

Beat, urland la nevasta si la un pas sa distruga lucrurile cele mai de pret.

La fel ca taica-su.

Diferenta e ca Doina, draga mea mama, nu a stiut ce sa spuna, cum sa faca si care e cauza profunda a certurilor dintre ea si tatal meu.

Si mama mea si tatal meu au fost copii foarte raniti care au dus traumele mai departe si le-au dat copilului lor.

Si le-as fi dus si eu mai departe si predat copiilor mei daca nu as fi avut sansa sa ma trezesc si sa devin constient, cel putin partial, de tiparele astea total inconstiente si automate.

Mama nu l-a oprit pe tata.

Si tata s-a dus la birt, a baut ce bani avea sau pe datorie, s-a intors acasa si a continuat scandalul. De data asta next level, spragand ce prindea prin casa in urletele de furie si plansetele de durere ale mamei mele.

Erau doi copii raniti in corpuri de adulti ce nu au simtit niciodata iubirea.

Iar fiul lor, Pera, a ajuns sa repete tiparele in propria relatie pentru ca si el primeste sansa sa inteleaga si sa rezolve o suferinte ce transcende generatii.

Iar diferenta dintre victorie si dezastru este un gest de iubire atat de simplu: mana femeii iubite ce il prinde si il opreste sa iasa pe usa.

E tot ce mi-am dorit defapt.

Cu bateriile golite, cu cicatrici de la luptele interne sufletesti si cele externe ale antreprenorului ce vrea sa aiba impact pozitiv asupra vietilor celor din jur, tot ce vreau este o FUTUTA de imbratisare.

De la nevasta-mea.

Pe care o iubesc de mor.

10 minute e tot ce am nevoie.

In timp ce o tin in brate pe Oxana imi vine mintea la cap.

Inteleg.

“Sunt cu bateriile golite. Am tras tare lunile astea. Iarta-ma ca ti-am dat in cap pentru o chestie ce e a mea. Stii ca limbajul meu de iubire este afectiunea. Si stiu ca sunt 100% responsabil de gandurile si emotiile mele. “ – incep eu seminarul.

Teoria o stiu bine si ma ajuta enorm, acum ca toata tensiunea, furia si neputinta s-au scurs miraculos.

Teoria e perfecta exact acum.

Dupa ce ai trait experienta, poti sa o diseci in toate partile componente.

Poti sa o intelegi, sa o analizezi si sa constientiezi toate mizeriile ce le porti cu tine din timpuri in care partenera ta nici nu se nascuse.

Faptul ca sunt un om care primeste 10 mesaje pe zi cu :” Pera, chiar ai reusit sa mi salvezi si schimbi viata” nu inseamna nimic pentru sufletul meu la fel de traumatizat ca oricare altul.

Poate e ca in poezia lui Radu Gyr:

”Si daca singur rana nu-ti legai,

Cu mâna ta n-ai unge rani straine.

N-ai jindui dupa frânturi de rai

De n-ai purta un ciob de iad in tine.”

Mai sus ai doar un mic exemplu despre un episod din relatii de cuplu care a durat 30 de ani sa fie rezolvat.

Ca si povestea de mai sus, am sute.

Si sunt si invers

De exemplu cand Oxana a facut un bors super bun ca-n Moldova cu oala smechera de gatit cu multe butoane.

Si eu o atacam ca “ce, ti-am taiat eu toate ingredientele si tu doar le-ai pus in oala aia si ai apasat un buton.”

Asta a fost ultima replica dintr-un sir de misto-uri in care ne sagetam unul pe altul cum facem noi constant cand ne hirjonim.

Am auzit un zgomot in bucatarie, un scaun ridicat si apare Oxana in camera mea.

Eu tolanit pe jos cum imi place mie, cu tastatura in brate in fata monitorului meu urias.

Oxana e cu scaunul deasupra capului, cu privirea injectata de furie si singura mea reactie intr-o fractiune de secunda e sa ridic ambele maini deasupra capului si sa strig cu viata atarnand de un fir de paianjen:” Iarta-ma, iarta-ma, esti cea mai buna bucatareasa, sunt un bou ca te-am jignit!!!”

Ea zice ca nu ar fi lovit cu scaunul, de sus in jos spre capatana mea de sarb tare-n gura dar privirea ei injectata de furie zicea altceva.

Eu cred ca mi-ar fi crapat capul.

Ideea e ca ne iubim mult, ne prostim si radem mult, dar cacaturile din sufletele noastre sunt acolo, ies la suprafata si se cer lucrate in timp ce inaintam.

Zilele trecute cand ne dezmieram, Oxana mi-a multumit ca alaturi de mine “TRAIESTE”, cu litere mari.

Si eu sunt restant sa ii fac un altar la care sa aduc ofrande doar pentru ce a scos din mine in cei 7 ani de pana acum fara sa mai punem la socoteala ce urmeaza.

Dar sa revin.

De ce suntem bulangii cu cei care ne iubesc cel mai mult?

Pentru ca doar in relatiile intime, mastile pica, intimitatea atinge cel mai profund nivel si iese din noi nu doar binele si lumina ci si intunericul.

Fiecare dintre noi trebuie sa decida: e despre mine sau nu ceea ce simt acum?

Nu e asa ca e ciudat?

Intr-o clipa iubesti un om de ti-ai da viata pentru el, in clipa urmatoarele ai arunca asupra lui un intreg arsenal nuclear.

Totul e emotie si ganduri explozive. Nu ai timp de analiza sau gandit lucid.

Intr- o clipa juri ca iubesti si in alta ai o furie, frustrare si neputinta, agresivitate uriasa.

Tocmai persoana iubita e dusmanul suprem.

• Tu ai dat, dar nu ai primit inapoi ce aveai nevoie ( ca n-ai cerut si nu ai stiut ce sa ceri e partea a doua).

• Ai spus dar nu ai fost ascultat ( ca nu stiti niciunul sa fiti in prezent, tot partea a doua)

• Ai explicat dar nu ai fost inteles

• Ai vrut dar nu s-a putut.

Cum? Cum se poate ca in locul in care ne gasim tot ce e mai bun, sa descoperim incet incet si tot ce e mai rau?

Ei bine, in sunete de tobe ce cresc in intesitate pentru a anunta momentul suprem, da-mi voie sa iti aduc revelatia zilei:

RELATIILE SUNT PENTRU EVOLUTIE.

TANAAAA.

Venim incarcati cu bagaje – ai in cuplu ce ai adus cu tine, ca si intr-o excursie la o cabana in munti.

Si tot ce a fost nerezolvat in tot neamul nostru, acum se cere rezolvat in micutza si firava noastra relatie de cuplu.

Cine zicea ca relatiile ajung sa fie monotone n-a scormonit un pic rahatul

Daca simti ca te plictisesti in cuplu, ia un batz si scormoneste un pic acolo in sufletul tau.

Iti promit ca o sa te rogi pentru putina liniste si plictiseala.

Deci, vreau sa te felicit.

Poate ca n-ai gasit bani pe strada, n-ai castigat loteria vizelor si nu te califici pentru pensie de boala. 

DAR AZI ai tras un loz. Lozul asta e garantat castigator.

Ai sansa acum, chiar TU, sa iti premiezi tot neamul ce urmeaza dupa tine, cu urmatoarele cadouri:

• Sa largesti odata pentru totdeauna perspectiva ingusta asupra iubirii pe care ai avut tu si toti cei dinainte ta

• Sa rezolvi traume transgenerationale ce sunt predate mai departe fiecarei generatii ca un bolovan ce creste in volum si greutate pana iti striveste linia genetica

• Sa intelegi stilurile de atasament si limbalele de iubire

• Sa practici spiritualitatea pentru a dobandi adevarata implinire pace si liniste in suflet, in cuplu si in familie

• Sa recuperezi calitatile pierdute in copilarie cand traumele te-au facut sa blochezi energii si calitati care fiind blocate, azi te tin sarac, bolnav si nefericit

• Sa traiesti poate pentru prima oara in viata asta IUBIREA DE SINE care apoi se poate transmite mai departe tuturor celor din jur

Si cate si mai cate.

Din punctul asta de vedere, deja esti milionar ( sau milionara)

Ai cautat evolutie, spiritualitate, comori, fericire, iubire in carti, seminare, cursuri si maestrii si toate astea, originale, esentiale, croite perfect si personalizat DOAR pe nevoile tale, au fost tot timpul sub nasul tau.

In relatiile tale de cuplu. 

Ce sa zic?

Felicitari.

Si acum, scrie-mi tu mie.

Ce cacaturi se tot repeta in relatiile tau sau in actuala relatie?

In rezolvarea lor sta comoara ta cea mai mare.

Ce zici?

Imi scrii?

Eu acum sunt transpirat de la viteza cu care am scris, intensitatea si starea de flux.

Pentru ca iubesc sa fac asta.

Eu zic sa profiti si sa-mi scrii chiar acum

Hai sa rezolvam macar o problema din viata ta..

CEA MAI MARE.

Sunt cu pieptul dezgolit, trage cu tot ce ai tu mai bun.

In asteptarea provocarii tale dificile

Pera Novacovici

The post De ce esti bulangiu cu cei care te iubesc cel mai mult? appeared first on Personalitate Alfa.

Am sa te rog respectuos sa incerci sa vomiti azi pentru o cauza nobila.

Mai exact, pentru vindecarea ta ce e in asteptare de ani sau zeci de ani. .

Inainte sa-ti zic amanuntit despre ce-i vorba iti zic direct si scurt ca sa stii daca merita sa mai citesti sau te duci la treburi mai relevante pentru tine.  

Vreau sa incercam un exercitiu spectaculos de puternic dar pe care nu l-am facut niciodata de la distanta si online. Si nici prin scris.  

Daca ne iese, s-ar putea sa vomiti la propriu, dar ce primesti in schimb daca iti iese exercitiul este eliberarea de pe piept ( inima, suflet) a senzatiei de bolovan, piatra ce te apasa, ani sau zeci de ani de trauma, rani ce te otravesc pe dinauntru si nu iti permit sa te conectezi la tine insuti, la cei din jur, la natura si la Creatorul nostru ( asa cum il intelege fiecare)

Deci, cand incepe exercitiul o sa scriu mare cu bold si pe centru ca sa alegi daca vrei sa-l faci.

Nu toata lumea are nevoie, nu toata lumea e pregatita dar unii vor incerca.

Si foarte serios, cine imi da reply la email cu o poza si feedbackul senzatiei de dupa, il premiez.

Problemele tale sunt unice si foarte personalizate

Sunt combinatia unica de tipare, suferinte, lectii, intalniri, decizii a multor neamuri ale tale. Fricile si traumele lor i-au facut sa gandeasca, sa simta, sa se comporte in feluri toxice pe care tu le-ai absorbit ca un burete ca asa invat noi cand suntem juniori.

SIMTIM tot, direct in inima, energiile, tensiunile, conflictele, fricile neexprimate.

Dar pentru cei mai multi e usurata treaba pentru ca toata mizeria e pe fata, fara sa fie macar o incercare de o ascunde.

Furie, neputinta, violenta, manipulare, minciuna.

Intr-o familie dezbinata in care nu mai exista iubire ci multe reprosuri, nemultumiri, amantlacuri, despartiri copilul isi pierde  increderea in iubire, relatii, prietenie, isi dezvolta o parere proasta despre importanta si valoarea lui ca fiinta umana si uite-asa suferintele si ranile adanci nerezolvate de generaia precedenta au picat pe noi, dar mai mari, mai toxice, mai grele de dus.

Si nu e nimeni care va rezolva imensul bolovan de suferinta, neputinta si aparent blestem decat cel care se trezeste la realitatea ca pe el pica responsabilitatea.

De ce nu avem relatii cu adevarat implinitoare, pline de iubire, hranitoare de suflet, cu pasiune, erotism si aventura alaturi de prietenie si sentimentul de colegi pe drumul rareori usor al vietii?

Devenim la randul nostru traumatizati si inchisi pentru ca durerea a fost atat de mare cand eram copii sensibili, cu inima si mintea deschisa, incocenti si naivi, nepregatiti in fata lovitorilor nimicitoare ale vietii, ale altor oameni, a societatii tot mai toxice in care traim  incat decidem ca mai bine nu mai simtim nimic decat sa riscam sa doara din nou la fel.

Si astfel, ajungem adulti. Fizic.

Emotional ramanem blocati cand durerea copilului ce simte toata suferinta caminului pe umerii sai decide sa blocheze simtirea ca sa se protejeze de o durere insuportabila.

Trec 20 de ani si in noile relatii oricat de diferite par ele la inceput, ne trezim ca s-au schimbat personaje insa povestile sunt identice.

Daca tata o mai pleznea pe mama, te trezesti ca femeie dupa 2 ani in relatia ta in care ai pus tot, ca din senin iti iei una dupa cap de la cel pentru care ai fi bagat mana in foc ca nu te-ar lovi nici cu o floare.

Daca mama urla la tata ca bea si ii varsa bautura in chiuveta, te trezesti ca barbat ca nevasta-ta face la fel.

Cum cacat am fugit zeci de ani de durerea noastra cea mai mare doar ca sa ne trezim exact in ea.

Poate fi descurajant.

Si in acelasi timp, un moment de recunostiinta si apreciere la adresa inteligentei superioare care are un mecanism atat de precis de autoreglare, incat te va purta prin aceleasi scene de viata pana cand isi asumi responsabilitatea si decizi sa rupi tipare vechi si sa iti faci propriile reguli.

Pana cand decizi ca tu trebuie sa iti vindeci sufletul si nu poate nimeni sa faca asta in locul tau. Nici cei care te iubesc cel mai mult.

Pentru ca gaura aia neagra din suflet, rana, trauma, o poti inchide doar tu.

Asa cum doar tu inchizi sau deschizi inima ca sa Traiesti si Simti, si o inchizi cand doare tare.

Plangem ca murim pe dinauntru si ca nu mai suntem conectati cu cei din casa, dar mai cu ceilalti.

Dar noi am inchis poarta spre inima noastra. Cine o poate deschide in afara de noi?

Ce te salveaza insa, la fel ca pe noi toti, e ca sunt tipare.

Intelegi tiparele, reduci la minim suferinta neinteleasa, absurda, gratuita si o transformi in sens, intelepciune, fericire.

Alchimistii si-au dorit tot timpul sa stapaneasca secretul transformarii metalului nepretios in aur.

Metaforic, asta inseamna sa transformi suferinta in fericire, bucurie, placere, lumina, intelepciune.

Lucrez cu Marius Simion la un material spectaculos.

E despre relatii si despre cum cultura noastra reuseste ca de mii de ani sa nu progreseze deloc.

Femeia unuia fuge cu altul si se naste un razboi. Razboiul Troian. Competitie, 10 ani de razboi, pentru “iubire” care se termina oricum vai de capul ei. .

Romeo si Julieta, se sinucid.

Doamna Bovary se omoara ca nu are casnicia asa cum a citit in romane de dragoste.

Cam tot ce stim despre relatii e gresit.

Si e timpul sa confruntam adevarurile incomode pentru ca pretul platit e innaceptabil. Platim cu viata inconstienta cu care traim si ne traim relatiile/

Oamenii mostenesc niste harti gresite care le promit ca ajung la o destinatie care se cheama ” fericire, implinire si iubire” si urmand harta cu acuratete se trezesc intr-un cazan cu smoala cu 10 draci dansand entuziasti privind chinurile victimei.

Si astfel ajungem la faptul ca multi adulti desi au corpuri dezvoltate, emotional au ramas blocati la varsta cand au fost cel mai raniti.

Iar cand ajung sa aiba propriile relatii e cuplu, in momentele de suferinta, regreseaza la copilul ranit si se manifesta cu uneltele acelui copil.

Se repeta scenariul pentru ca viata are un mecanism genial de autoreglare si vrea sa ne ajute sa deschidem ochii si sa depasim ranile ca sa accesam noi bogatii si intelesuri ale vietii.

Cum incepem procesul de vindecare reala a noastra?

Si apoi fiind fermi pe pozitii cand e nevoie si foarte iubitori cat de des putem, cum putem sa contribuim la schimbarea celor din jur?

Incepem intelegand si privind cu alti ochi ceea ce pana acum ai privit prin ochii victimei.

• Unde a ramas si cum e popilul interior
• Cum regresam in conficte ca adulti la varsta copilului ranit
• Atragem puternic parteneri de acelasi nivel care cand isi dau mastile jos oglindesc scenarii ce se tot repeta.
• Cum raneste si distruge  trauma psihica si sufleteasca un suflet
• Cum si cand ne pierdem iubirea de sine
• Cum ne otravim cu rusinea si vinovatia
• Cum am uitat complet ca singura hrana pentru suflet e conexiunea si ea nu exista fara inima deschisa, curajoasa, riscand sa sufere.
• Cum am pierdut atributele esentiale ale adevaratei noastre naturi: curajul si creatia

Foarte putini oameni ce ajung sa se izbeasca de aceste necunoscute sunt adulti reali si daca ar fi probabil nu ar ajunge in situatiile de suferinta daca ar stii cum sa le dezamorseze.

Bun, urmeaza exercitiul.

Prima oara un pic de explicatii si apoi ii dam drumul.

IN primul rand, s-ar putea sa vomiti si s-ar putea sa fie o deblocare spontana a energiei ce curge prin tine.

Ai auzit de expresia ” Am o piatra pe suflet?”

Daca nu ai auzit, poate ai simtit senzatia.

Ei bine, imagineaza-ti ca daca:

• nu practici meditatie

• nu traiesti mindfull,

• nu mananci bio,

• nu esti in natura 5 zile din 7,

• ai suferit in copilarie una sau mai multe traume,

• esti o persoana stresata,

• esti o persoana deprimata,

• in relatiile tale e mai mult chin decat bucurie,

• nu ai incredere in tine

• Te afecteaza ce zice lumea

Si multe altele din categoria asta, am un anunt pentru tine.

De la atat de multa toxicitate in viata ta, de la esecurile, descurajarea si suferintele tale, in pieptul tau s-a adunat un ghem gretos de energie negativa.

Ghemul asta e facut din fire mai groase sa mai subtiri, fiecare reprezentand fiecare rana, vorba rea, jignire, umilire, respingere, tradare, trauma, gandurile tale toxice, emotiile tale toxice, chiar si parti din corpul tau fizic, mai dense sau mai subtile.

Si il simti pe piept. Te apasa.

Si chestia aia care a crescut in timp si nu ai stiut sa o cureti face doua lucruri foarte de cacao:

1. Te otraveste pe dinauntru. Te intoxica. Nu mai poti sa respiri bine, faci tot felul de boli de piele, iti pica sistemul imunitar, boli cronice, dependente, boli autoimune si cancer.

2. Blocheaza energia de la nivelul inimii, unde ar trebui sa Simti, Traiesti si Experimentezi viata in cat mai multe din ipostazele ei. SI astfel, nu mai poti sa primesti si nici sa dai iubire, nu mai poti sa te conectezi la lucrurile frumoase ale vietii cu care sufletul are nevoie sa se hraneasca.

Ce vreau sa incercam e ceva cu sanse mici de reusita in forma asta dar mi-am propus sa reusesc sa fac ce putin un om sa vomite ghemul asta, piatra de pe suflet.

Daca reuseste cel putin un om urmand instructiunile scrise ce urmeaza si imi scrie un mesaj despre cum a fost experienta pentru el, UNUL SINGUR, fac un audio care are impact si mai puternic si il dau gratuit tuturor.  

Deci, inchide orice zgomot, lumina, telefon, distragere.

Ia o punga de gunoi sau plasa langa tine.

Si fii 100% prezent, atent, aici si SIMTE ce scriu.  

Daca nu vrei sa o faci, inchide te rog pagina ca nu-i fain. E ca o nastere. Pare un macel dar e miracolul unei noi vieti.

Sa-ti vomiti ghemul gretos ce te omoara chiar acum chiar daca nu arata fain, inseamna vindecare spontana sufleteasca, fizica si mentala.

E o usurare pentru care multi oameni ar da mult de tot. Poate tot.

Doar sa scape de bolovanul urias de pe suflet.  

Incercam 5 minute impreuna?

Repet care este miza.

Capacitatea de a elimina “piatra de pe suflet” determina cata iubire poti sa primesti, cata iubire poti sa dai, cata conexiune poti sa primesti si sa oferi, starea ta de bine, calm, fericire, bucurie, capacitatea ta de a simti.

Relatia cu partenera sau partenerul de cuplu nu e diferita de relatia cu tine insuti, cu natura, cu toti oamenii din jur, cu divinitatea.

Traiesti deschis sau te ofilesti cu inima inchisa?

Mori prin otravire lenta cu ghemul ala ce contine 20-30-40-50  de ani de toxine in piept?

Totul incepe si se termina cu capacitatea ta de a ramane CONECTAT. Emotional, energetic, prin simturi, ganduri.

Cand nu mai esti conectat, mori. Se stinge lumina. Moare bateria. La propriu.

Iar MUFA de alimentare este exact in pieptul tau.

Si daca nu te cureti constant, probabil ai un ghem mai mic sau mai mare ce deja iti f**e toata viata de la corp fizic, la stari interioare, la ganduri limitative si toxice, la relatiile cu cei din jur si mergi cat de departe vrei tu ca stii mai bine ca mine cum e viata ta.

Daca constientizezi si simti ghemul, simti greata, otrava, greutatea, si reusesti sa vomiti, voma faciliteaza cumva o eliberare si a energiei, cel putin partial daca nu total, care elibereaza nu stomacul ci pieptul.

Dureaza 2 minute si apoi mai ai 2 ore de uimire cand o sa simti fizic cum a plecat ghemul.

Am nevoie de tine total ca sa intri in starea necesara.

Si…incepem.

Exercitiu ciudat dar incredibil de puternic

Cum iti exprimi furia, frustrarea si neputinta?

Mergi inapoi in copilarie la un moment foarte dureros pentru copilul care erai.

Cum arata scena?

Ce creeaza suferinta?

Ce simte copilul de atunci? Ce simti tu si azi?

Priveste-l pe copilul de atunci si afla ce ar fi avut nevoie sa simta, sa i se spuna, sa inteleaga?

Totusi n-a fost nimeni.

Poate tu in anii copilariei ai simtit de multe ori tensiune si energie negativa in casa.

Poate un parinte era dependent.

Sau poate te-ai simtit tradat, ranit, neglijat, abandonat, tradat.

Erai copil si intepretai totul cu creierasul de atunci.

Sufletul era inocent si naiv, deschis si vulnerabil si intreaga omenire s-a dezlantuit impotriva lui.

Mai tii minte cand s-a sadit in inima ta un vierme al indoielii? Un vierme care de atunci roade in continuu sufletul tau cu vinovatie, sentiment de nesiguranta si frica, senzatia ca esti pedepsit pentru ceva prin suferinte pe care nu le intelegi oricat ai incerca.

Iti poti aduce aminte cand ai vrut sa aduci pace si armonie asa cum ai stiut tu insa te ignora toata lumea? Mama, tata, erau atat de prinsi de nebunia, furia, nefericirea lor incat tu pentru o clipa nu ai mai existat. Ai inteles atunci ca vei putea fi dat la o parte atunci cand ai cea mai mare nevoie sa fii imbratisat.

Mergi an dupa an si atat cat poti, simte si reaminteste-ti fiecare batjocura, fiecare umilire si acuze de vinovatie, fiecare devalorizare, fiecare privire superioara si aroganta de dispret.

Simte toate datile cand ai indraznit si avut curaj, cand ti-ai deschis inima si oameni care nu stiau ce fac au lovit exact in miezul vulnerabilitatii si deschiderii tale cu tot ce au avut.

Simte si reaminteste-ti toate esecurile, durerile, dezamagirile, iubirile neintoarse, indragostirile de cei carora nu le pasa, toate comparatiile, competitiile si salbaticia cu care omul a devenit mai putin valoros decat obiectele.

Si acum, aceste sute sau mii de fire, mai subtiri sau groase, in functie de intensitatea si puterea lor, imagineazati-le ca sunt un ghem in pieptul tau care a crescut astfel pana in ziua de azi.

Simte ghemul, mai mic sau mai mare, cum sta si apasa pe piept. Si e in piept. Unde ar trebui sa fie curajul, iubirea, vocatia, conexiunea la viata si oameni, acum e un ghem care blocheaza comoara ta interioara.

Hai sa ne imaginam si mai mult ghemul de otrava din pieptul nostru.

Cum a aparut? Ce culoare are? Cat de mare e?

Cat e de mare piatra de pe sufletul tau?

Cat rau iti face ghemul asta toxic care drojdeste de atata timp in tine ca o bucata de carme mancata de viermi?

Ghemul asta care apare constant ca si boala in corpul tau, otrava in ganduri si in simtiri?

Cum ai facut pana acum?

Ai explodat cand presiunea era prea mare?

Ai mai ventilat un pic presiunea si otrava?

Eliberarea era prea putina, prea scurta, prea mica.

E nevoie sa versi tot chemul, cu tot ce contine el afara.

Daca simti orice tensiune in piept, senzatie de greata, amar, esti pe drumul cel bun.

Ai punga langa tine exact pentru momentul asta.

BAGA-TI 2 DEGETE PE GAT DACA E NEVOIE.

Acum sau niciodata.  

Hai, da-l afara!

Varsa ghemul de otrava.

Te ajut daca vrei.

Simte un pic in zona pieptului senzatia aia de greata, ghemul ala gretos de resentimente, furie, gelozie, nesigurante de sine, neputinta, durere si otrava.

De cate ori ai vorbit si nu tte-a ascultat cu adevarat nimeni?

De cate ori ai cersit intelegere si ai primit ranjete superioare?

De cate ori ai dat tot si nu ai primit nimic?

Toate astea unde crezi ca se duc?

In aer?

Doar daca le exprimi.

Deci cum te exprimi?

Injuri? Spargi? Lovesti?

NIMIC? Inca nimic?

Atunci ghemotocul ala trebuie sa il vomiti ca altfel te imbolnaveste, te intoxica pe dinauntru si dupa o lunga agonie te omoara. .

Hai impreuna.

Baga si doua degete pe gura.

Nu conteaza ce iese,  dar cand si daca iese, lasa ce iese sa spele in drum in sus toata cutia toracica. Simte cum ghemul ala oricat de mare si greu e, e luat de val, ca o viitura si e aruncat afara cu totul!

Ce ai mancat azi?

Casca gura si VOMITA.

Ai ajuns prea departe ca sa te opresti acum. Curaj!

Stii ca poti!

Vorbesc foarte serios.

Simti ca se intampla ceva si nu intelegi ce dracu se intampla.

Te vindeci prin puterea cuvantului, asta se intampla.

Daca vomiti, ai reusit sa faci cel mai tare lucru pentru viata ta EVER.

E vindecare.

Eu am facut o de nenumarate ori dar daca nu ai facut-o niciodata, o singura data se simte incredibil de eliberator.

Nu-ti mai trebuie carti, spovedanii, cursuri, timp- si bani pentru ce?

Sa tot impungi gemul de otrava ce creste in tine cu un betisor de urechi?

SCUIPA-L DRACULUI odata.

E uman, natural si firesc.

Daca vomiti ghemul ala otravitor, alaturi de ce mai ai prin tine, ca ajutor evident, care un rau care spala, poti sa dai 5 lei.

Atat costa la Pera sa dai o piatra de pe suflet ce o tii de 10-20-30 de ani.

Si n-ai pentru ce.

Eu n-am facut nimic decat am pus niste cuvinte aici.

Vindecatorul este in tine.

Ce pot eu face, cu maxima recunostiinta, smerenie si apreciere, te asigur, e sa gasesc o cale sa iti facilitez activarea vindecatorului din tine.

Noi doi suntem acelasi aluat.

Ti se pare scarbos ca tre sa vomiti 1 minut cum n-ai vomitat niciodata si apoi sa ai sufletul eliberat pentru probabil restul vietii?

Stii ce mi se pare mie scarbos?

Sa simti ghemul ala in piept de energie negativa, emotii pe care nu le poti intelege si exprima, trairi si suferinte ce se tot aduna, incalcite una peste alta.

Cand scriu asta si-mi maginez ghemul ala ce era si-n mine mi-e scarba, ca-l stiu, si mai aparedar incerc cat pot sa nu-l las sa creasca prea mare.

Daca ti-e scarba de ghemul asta cand il vizualizezi cu mintea, imagineaza-ti cum e sa il ai in tine. Sa iti stea PE INIMA. Pe plamani. Pe unde respiri. Sa atinga ce mananci. Totul e toxic azi in tine. Si 80% din vindecare e sa te eliberezi de ghemul asta.

Daca nu il vomiti, o sa merg azi pe strada, si o sa simti ca te deranjeaza ceva.

O neliniste, un stres, o neplacere care coboara adanc in tine.  

In cel mai de jos loc al fiintei tale, este cea mai veche parte a ta.

Animalica. Salbatica. Violenta. Sexuala. Agresiva.

Lupta sau fugi.

Si daca ghemul asta ajunge acolo, stii ca vei pierde orice control.

Si ca vei face un macel.

Si probabil ti-ai ratat viata, sau chiar pierdut-o.

Tu toxic, devii influenta nefasta.

Tu bolnav, devii povara.

Tu pierzandu-ti puterea si creativitatea de a-ti construi viata cum vrei, devii victima a circumstantelor.

Si ghemul ala creste si mai mare.

Vezi?

Ti-am zis ca nu exista carte pentru suferintele tale.

Dar exista tipare.

Vomita-ti otrava si nu mai conteaza ce era acolo in amanunt.

Mama, tata, lipsa iubirii, tradarea, durerea, neputinta, nesiguranta, frica, furia,  durerea, durerea, durerea. Cata durere sa mai incapa in tine?

Durerea e acolo. Asta-i comuna, in noi toti.

Suntem oameni grasi, drogati, workoholici, dependenti de orice ne anesteziaza durerea, lipsiti de iubire, cu sufletul inchis, morti pe dinauntru, pierduti si deconectati, alergand ca sobolanii pe roata. Ne facem rau noua pentru ca suntem orbiti de furie, neputinta si nesiguranta.  

Ca si alcoolicul dupa un maraton de baut, cu ultimele lui clatinari vrea sa indrepte mana spre partenera de viata si sa o acuze cu degetul spunand :

” TU ESTI DEVINA CA EU SUNT ASA!!”

Insa mana care vrea sa acuze nu calculeaza bine distanta si loveste.

Iar cu dreapta apoi, vrea sa prinda in brate si sa spuna:

”Iarta-ma, nu asta am vrut, dar nu mai pot sa vorbesc, sa ma misc, sa ma fac inteles!”

Din panica creata, cealalta loveste inapoi crezand ca e atacata de monstru.

Acum, cel devenit monstru fara voia lui, cu ultimele puteri vrea sa se apere de loviturile ce dor asa ca ii imobilizeaza mainile, privind in ceata.

Ea urla pentru ca animalul din ea a iesit, ranit, speriat, luptand pentru propria viata.

El urla pentru ca vrea sa spuna ca acum intelege ca e vina lui dar nu mai ies cuvinte clare ci mormaieli ce par injuraturi si amenintari.

Si doar pentru o milifractiune de secunda, o scanteie din inima lor le reaminteste:

” Noi ne-am iubit. Cum am ajuns aici?”

Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.

Betivul e o metafora pentru cum suntem cei mai multi dintre noi.

Habar nu avem cine suntem , cum functionam, care sunt nevoile noastre reale, ce poate sa ofere cineva si ce nu, cum e ingineria noastra interioara, cum ajunge la explozii de boala furie si agresivitate?

Visam sa colonizam planeta Marte dar nu stim ca in noi creste o gaura neagra ce nu poate fi inchisa sau hranita. Suntem cam varzuca

Dar exista speranta ca altfel n-am scrie, n-am citii, nu ne am ridica din nou din pat ca sa o luam de la capat.

Sa traim, sa simtim, sa experientam cu curaj si apoi sa citim si ascultam.

Sa cerem ajutor. Sa fim vulnerabili. Sa spunem ce avem nevoie.  

Nu am asteptari.

Dar daca un singur om reuseste, e maxim ce as indrazni sa visez.

Pentru ca ar inseamna o vindecare spontana a sufletului.

Daca imi dai reply cu ce ai simtind citind, m-ar bucura foarte mult sa citesc, chiar daca nu ai reusit sa vomiti.

Daca o singura persoana reuseste si imi spune cum a fost, in scris, fac un mp3 cu exercitiul si-l dau tuturor gratis.

Deci?

Cum a fost pentru tine?

Pera Novacovici

The post [relatii] O sa zici ca-s nebun dar ma risc appeared first on Personalitate Alfa.

Zilele astea am avut un mic soc, o constientizare.

Am auzit urmatoarea formulare:

Nu toata lumea si-a castigat dreptul de a simti si trai iubirea.

Prima mea reactie: E revoltator!

“Nu toata lumea si-a castigat dreptul sa simta iubirea”

WTF!

Nu suntem toti copiii creatorului?

Nu ne-am nascut cu iubirea in noi?

Nu avem toti suflet si iubire in el?

Nu e starea noastra naturala sa fim umani, iubitori, prieteni?

Ei bine, teapa.

Ideal, teoretic, utopic da, toti avem suflet, inima, sentimente, iubire.

Dar practic?

Cata suferinta exista in fiecare om, in fiecare relatie, familie, societate?

Stiu ca cei mai multi oameni iubesc sa vada cu ochii lor ca sa creada.

Arunca un ochi in jur.

Incepand cu propriul tau suflet, cu gandurile, emotiile tale.

Cum iti explici ca niste fiinte atat de minunate cu potential atat de mare, sufera atat de mult si crapa cu potentialul in ei?

Ceva nu se potriveste.

Avem iubire teoretic, dar practic, suferim enorm.

Fiind prins de aceste ganduri, am avut un moment de AHA!

Totul a capatat sens perfect.

Comoara noastra interioara o accesam in etape.

Primesti atat cat poti duce si matematica inteligentei universale este uimitor de precisa.

Imagineaza-ti un fagure cu miere de albine.

Mai exact, unul din cei 4 faguri e o replica foarte fidela a sufletuliu uman. 

Fiecare celula din fagure, este un dar al comorii tale interioare.

Si pe masura ce iti faci temele, lectiile de viata, munca interioara, primesti acces la mai mult din fagure.

Fagurele este tot al tau. Nu expira, nu ti-l ia nimeni, DAR, exact ca la scoala, inveti, traiesti, experimentezi, esuezi, reiei, si apoi dai un test.

Pici testul, repeti lectiile, dai din nou test.

Suferintele si tiparele de suferinta ce se repeta ne spun ca nu am trecut corigenta si trebuie sa mai invatam.

Si cand ai trecut testul: VICTORIE

Nu primesti note, nu te compari, nu esti in competitie.

Pur si simplu, viata ta se imbogateste cu inca o parte din comoara ta interioara.

Si totusi, cum se face ca desi toti avem fagurele asta in noi, comoara asta, totusi suntem atat de retardati in a accesa si folosi bogatia asta uriasa?

Ei bine, ai auzit probabil ca exista analfabeti.

Faptul ca sunt echipati cu tot ce e nevoie sa invete sa scrie si sa citeasca, nu inseamna ca asta se va si intampla.

E nevoie de conditii si sisteme.

Profesor – manual – caiet de exercitii.

Pregateste-te sa pici in cur!

Si cu iubirea e la fel!

Te nasti cu ea in tine? Absolut.

Dar asta nu inseamna ca o vei manifesta concret si practic in viata.

E ca si cu scrisul.

E nevoie de profesor – manual – exercitii.

Ai putea spune ca atunci cand te nasti, familia e profesorul si scoala de iubire.

Hai fii sceptic, cauta dovezile concrete.

Este oare familia profesor – iti da manualul si te pune sa exersezi iubirea pana cand stii sa o folosesti?

Faptul ca te ai nascut cu iubirea in tine e fix pix. Analfabetismul emotional si spiritual e crancen.

Ai putea spune ca ai invatat in familie.

Sunt unele familii care reusesc, dar inca mult prea putine.

In familia mea nu am invatat iubirea decat intr-o masura foarte foarte mica.

Am 37 de ani si m-am intors la clasa intai a iubirii.

Sunt la lectia iubire de sine.

Si am avut la corigente de te doare mintea.

Ok.

Mergem mai departe?

Hai sa vorbim despre dreptul de a-ti trai vocatia asa cum am vorbit despre dreptul de a-ti trai iubirea si dreptul sa scrii si sa citesti.

Toate drepturile si accesul gradat la comoara noastra interioara se castiga iar profesorii – manualele – exerciile amplifica mult viteza de invatare si probabil calitatea abilitatilor pe care le dezvolti.

Din experienta mea, vocatia este munca facuta cu iubire.

Daca Vocatie = Munca + Iubire, ca sa rezolvam ecuatia e nevoie sa definim munca si iubirea.

Daca urmam firul super simplu si logic, privind suferinta oamenilor si constatand ca multi oameni, as spune majoritatea, sunt cam corigenti la lectia iubirii traita practic in viata de zi cu zi, as indrazni sa spun ca :

Dreptul de a-ti trai vocatia trece prima oara prin lectia iubirii.

• Iubirea pentru ce faci

• Iubirea pentru cei carora vrei sa le daruiesti ceea ce stii sa faci

• Iubirea pentru tine

• Iubirea pentru procesul de invatare

• Iubirea pentru lectiile invatate

• iubirea pentru greselile si esecurile ce te formeaza

Vreau sa evit incidentul de la articolul trecut cand am scris 15 pagini de word.

Nu ne grabim niciunde si vreau sa fie o placere sa ma citesti.

Am sa dezvolt in partea a treia a acestei serii concret si specific care-s componentele necesare ca sa iti descoperi si traiesti vocatia.

Exista trei episoade in aceasta serie:

Acesta este primul: Ti-ai castigat dreptul sa-ti traiesti vocatia?

Al doilea: Studiu de caz – Vocatia Oxanei Novacovici – 7 ani de experimentare

Al treilea: Vocatia, munca si iubirea – solutia pe care o astepti de o viata

Sambata vine episodul 2

Ti-am starnit putin curiozitatea?

Mi-ar placea sa -mi scrii doua randuri macar intr-un reply.

Vreau sa stiu daca simti ceva legat de ce ai citit, nu doar daca ai citit niste teorie rece pe care o uiti in 5 minute.

Vreau sa ma imbunatatesc si sa fac din ceea ce scriu o experienta superba pentru tine, asa cum e si pentru mine atunci cand scriu.

Ma ajuti?

Nu prea am sanse fara tine.

Pera Novacovici

The post [vocatie] – ti-ai castigat dreptul sa-ti traiesti vocatia? appeared first on Personalitate Alfa.

The post Nu iti suni parintii. Deloc. appeared first on Personalitate Alfa.

Preludiul

Ma pregateam sa ies din bucatarie in graba.

Tocmai mancasem, m-am in graba pe gura si pe maini si voiam sa fug ca aveam o groaza de treaba.

”Plec iubire, am multa treaba. Ne vedem deseara”, am strigat spre camera in care era Oxana.

A aparut imediat pe hol si s-a apropiat de mine.

Era desculta, intr-o pereche de blugi scurti cu care se plimba prin casa si un tricou. S-a urcat cu picioarele ei goale pe picioarele mele incaltate, si-a pus mainile dupa gatul meu si a inceput sa ma sarute incet si languros.

Evident ca nu m-am opus si am intrat in film.

In timp ce ne sarutam mi-am dat seama ca inca miroseam a mancare si ma gandeam cum e pentru ea experienta de a ma saruta dupa ce tocmai am terminat de mancat :))

Parca citindu-mi gandurile a zis lingandu-se pe buze si zambind :” Ai gust de mancare. De aia mi-e asa pofta de tine”

”AHA!”, am exclamat. Nu stiam ce te-a atras asa ca o lupoaica flamanda. Ma gandeam eu ca trebuie sa fie ceva legat de mancare. Bine ca stiu cum sa te momesc. Data viitoare torn pe mine o oala intreaga cu paste si te las sa ma lingi.

”Nu suna rau”, a spus ea seducatoare.

Am izbucnit amandoi in ras.

”Hai lasa-ma ca mai intarziem o ora daca nu te potolesti”, am repezit-o stiind ca daca ma dau acum la ea imi zice ca are treaba si doar imi face inima rea.

Toata scena a durat 7 secunde.

Desi suntem impreuna de mai bine de 7 ani si casatoriti de 6, ceva foarte interesant s-a intamplat in ultimii 2 ani.

Au existat foarte multe foarte multe frecusuri in trecut, o tona de neintelegeri mai mici sau mai mari care au plecat de la tiparele noastre diferite de personalitate, intelesul diferit pe care il dadeam anumitor cuvinte sau gesturi, birotimuri diferite si cate si mai cate diferente care ne definesc personalitatile.

Insa pe masura ce a trecut timpul am inceput sa ne armonizam.

Insa doar in ultima vreme am inceput sa observ ceva foarte puternic si pozitiv pentru relatia noastra.

In anumite mici momente, ca si cel pe care ti l-am descris mai sus, care dureaza doar cateva secunde, se afla o intensitate si o tensiune pozitiva foarte mare .

In ultimul timp, in mod natural ne trezim in anumite momente banale ale zilei ca avem momente scurte si foarte profunde de acest gen.

Seara cand ea sta pe laptop si eu citesc o carte intins pe pat, intind piciorul si o ating si ea intoarce gestul, ramanand ”conectati” fizic in timp ce continuam sa ne facem treaba.

Uneori trec pe langa ea, o iau de amandoi obraji, ii trag un sarut si in timp ce ma uit in ochii ei ii spun ”n-am crezut ca exista asa iubire omeneasca pe pamantul asta” si apoi merg mai departe si-mi vad de treaba.

Suprize, suprize

Acum vreo 2 luni de zile am vazut un video pe youtube in care cineva se lauda ca exista un specialist ce poate prezice daca o relatie sau casnicie va dura sau urmeaza despartirea cu o precizie de 91%.

Si ca specialistul asta urmarea un singur factor.

Inainte sa iti spun despre ce e vorba, sa iti fac un mic intro.

John Gottman este numele specialistului si este specialist in relatii de cuplu.

Timp de 42 de ani a bagat cupluri in ceea ce se cheama ” laboratorul iubirii” si a filmat interactiunile dintre parteneri in scene ce redau momente din viata reala a cuplurilor.

Au fost trase multe concluzii, au fost scrise multe carti si au fost organizate multe conferinte si workshop-uri insa dupa toti anii astia, Gottman a spus ca el poate prezice in doar 5 minute cu acuratete de 91% daca cuplul ramane sau se desparte dupa un singur factor regasit in toate relatiile.

Esti ready?

Factorul se numeste MICI MOMENTE DE ATENTIE POZITIVA

Ce mai sunt si astea?

Ei bine, astea sunt exact momentele pe care ti le-am descris mai sus.

Mici momente in care atentia si energia ta se duc spre partener intr-un mod pozitiv.

Foarte multa lume crede ca in relatii conteaza MARILE momente de WOW.

• cererea aia in casatorie in Paris

• ziua aia de nastere sarbatorita intr-un mare fel

• cadoul ala extraordinar

• gestul ala inredibil de altruism si sacrificiu

• declaratia aia de iubire super creativa

Ei bine, e exact invers.

Micile momente zilnice, facute constant, sunt cele care fac o relatie indestructibila.

• Un compliment fara motiv

• Un sarut spontan

• O imbratisare calda

• O declaratie de apreciere si recunostinta

• Un mic serviciu

• Un sarut suflat din palma si prins din aer

• Un mesaj scurt de iubire

Momente care nu costa mai nimic, nu necesita mai deloc efort dar pe care CEI MAI MULTI UITA SA LE FACA.

Si ce se intampla in multe cupluri?

Cand exista mici momente de atentie, ele sunt mai des negative decat pozitive.

• un respros

• o critica

• o acuza

• o invinovatire

Eu cu Oxana suntem incapatanati si impulsivi.

Prietenii apropiati s-au luat de multe ori cu mainile de cap cand mergem prin excursii cand vedeau cum in anumite momente aruncam sageti verbale unul in altul pentru ca in public ne apuca cumva harjoneala si luatul la tranta pentru a ne arata muschii si care-i mai bun de gura.

Insa ”meciurile” noastre nu sunt incarcate cu energie negativa desi din exterior se poate simti altfel.

Ajungem si noi sa ne miram pentru ca acasa nu ne certam aproape niciodata.

Daca unii oameni dau bine in public si se omoara acasa, la noi a fost invers.

Nu a fost tot timpul asa si am avut crize relationale puternice cu Oxana si amenintari cu divortul de cateva ori, la nervi si furie.  

Insa munca permanenta, dorinta de a rezolva problemele si neintelegerile simtind ca relatia noastra se afla pe o fundatie sanatoasa a iubirii, a prieteniei, a atractiei si a dorintei reciproce de a ne face viata mai buna si mai frumoasa impreuna a dus la o cizelare permanenta si la as putea spune ” culegerea roadelor”.

Sa revenim.

De ce nu mai suntem capabili de mici momente de atentie pozitiva?

Pentru ca atentia si puterea noastra de concentrare au fost facute praf de catre tehnologie

Nu mai suntem in stare sa fim atenti 3 secunde pentru ca apare o notificare, pentru ca suna telefonul, pentru ca avem ceva de facut.

Tot timpul ALTCEVA.

Apoi, intr-o lume care isi pierde sufletul si devine excesiv de rationala, o lume robotizata, nu mai vedem fiinta umane, suflete de iubit si apreciat ci apare intrebarea:” ce poate face celalalt pentru mine?”

Am ajuns sa ne folosim unii de altii ca de bunuri de larg consum.

Oamenii sunt la capatul puterilor.

Cu mintea defocusata, cu sufletul golit, terminati fizic si fara energie, de unde sa mai acorzi altuia ceva?

SI astfel, s-a petrecut DECONECTAREA.

Ne-am deconectat de propriul nostru suflet, apoi de toti oamenii din jur.

Asa cum spuneam si repet:

Dezumanizarea fiintei umane prin ruperea gandirii de suflet ne-a transformat in oameni bolnavi continuu.

Grasi, abonati la farmacii si medici si inecati si izolati de dependentele noastre care sunt forma noastra de automedicamentatie, am decazut.

Ne-am deconectat.

Nu mai mancam impreuna la masa decat odata pe saptamana in cazurile fericite.

Nu mai avem rabdare sa stam la povesti profunde decat morti de beti sau drogati.

Nu mai suntem atenti la bogatia de langa noi pentru ca ceva ne tureaza creierul sa fuga prin ganduri oriunde, doar sa nu zaboveasca o clipa in momentul prezent pentru a TRAI si SIMTI cu adevarat.

Peste 2 zile am sa revin cu un material complex despre cum sa ne RECONECTAM.

Fara reconectare putem spune adio vietii asa cum o stim si sa spunem ”bine ai venit” sexului de la distanta, a imbratisarilor virtuale si a inteligentei artificiale in care vom fi transformati.

Eu nu sunt curios sa traiesc intr-o lume fara suflet in care iubirea, grija, prietenia si familia sunt imaginare si virtuale si se pot cumpara introducand un cod PIN.  

Spune-mi daca poti sa descoperi legatura dintre ”mici momente de atentie pozitiva” facute cu intentie si longevitatea unei relatii.

Pana atunci, am descoperit o sedinta foto facuta cu Oxana in care am descoperit exact inceputul relatiei noastre, in care eram conectati online dar deconectati sufleteste si apoi imortalizate micile momente de atentie pozitiva despre care ti-am vorbit .

Gottman a facut o treaba excelenta.

Before

After

Oricat de incredibil pare, oamenii si-au pierdut sufletul

Cum sa te conectezi cu tine si cu altii cand tu nu mai stii ce e conectarea?

Cum e rabdarea?

Cum e pasiunea?

Cum e placerea?

Totul si TOTI au devenit obiecte de folosit.

Ce poate sa faca celalalt pentru mine?

Stiu.

Esti golit. Nu mai poti, nu mai ai putere si energie sa faci tu ceva pentru altii.

Dar te asigur ca esti la capat de drum .

Nu o sa te salveze nimeni daca nu incepi tu sa faci o schimbare.

Poti sa renasti. Poti sa te reconectezi. Poti sa redescoperi iubirea.

Ma lasi sa iti arat cum?

Pera Novacovici

The post Cat va rezista relatia ta? Predictie cu 91% exactitate appeared first on Personalitate Alfa.

Acum 2 ani de zile, citisem un lucru uimitor pentru prima oara in viata mea:

“Opusul dependentelor nu este abstinenta” – spunea Gabor Mate, autoritatea numarul 1 pentru mine in lume in privinta dependentelor. 

Stai putin. 

Din ce stiam eu, opusul multor dependente este abstinenta. 

Sa te abtii. 

Alcoolicul sa nu mai bea, jucatorul sa nu mai joace, cel care se drogheaza sa se opreasca definitiv si tot asa. 

Cu siguranta ca sunt oameni care pot sa bea decent, sa se joace in limite normale, sa consume droguri recreativ insa unii oamenii se pare ca nu au aceasta putere si devin dependenti. 

Eu avand minunata misiune primita de la tatal meu alcoolic de a vindeca propriile dependente si a gasi o solutie, psiholog fiind, aveam dubla responsabilitate si pentru multi alti oameni aflati in suferinta. 

Si eram atat de aproape!!!

Opusul dependentei nu este abstinenta. 

Am stiut intreaga viata asta dar nu am putut formula atat de simplu. 

OPUSUL DEPENDENTEI ESTE CONEXIUNEA!!!

In secunda aia, am sarit in sus si am alergat la Oxana. 

“OXANAAAAAAA, opusul dependentei este CONEXIUNEAAA.”

Stii cum e cu ciobanasul care striga “lupul, lupul la oi” si tot ii pacaleste pe ceilalti ciobani care ii sar in ajutor pana cand nu il mai crede nimeni. 

Si apoi vin lupii pe bune si nu il mai ajuta nimeni. 

Cam asa sunt si eu cu Oxana. 

Sunt foarte entuziasmat constant de ce descopar si cred ca si-a dezvoltat o toleranta. 

De data asta insa chiar era ceva urias. 

“Vezi?”, am spus eu Oxanei. 

“Eu ma invart de 20 de ani prin tot felul de vicii si dependente cautand ceva cu care sa imi umplu golul interior. Si tu esti workoholica si alergi in cautarea a ceva ce nu are nume si forma. Dar cred ca am reusit sa descopar despre ce este vorba.

E Sfantul Graal al relatiilor. 

E conexiunea”

Apoi am continuat super entuziasmat:

”Observi cum atunci cand petrecem timp de calitate impreuna parca dispare golul interior? Parca dispare graba? Agitatia? 

Cand petrec timp cu tine, nu mai beau alcool in cantitati mari, nu mai ma joc jocuri zile la rand, nu mai simt nevoia sa evadez si nici ca am vreun gol interior. 

Si parca pentru o clipa suntem fericiti. 

Si apoi, cand fiecare ditnre noi revine la stilul lui de viata, muncind, alergand, agitandu-ne, eu revin la substante si comportamente care sa imi aline starile interioare, tu revii la munca pana la epuizare. 

Cand nu ne mai conectam, ne imbolnavim sufleteste si fizic. 

ASTA ERA. 

Conexiunea. 

Uite, Gabor Mate o zice atat de simplu:

“Opusul dependentelor nu este abstinenta, ci conexiunea. “

DOAMNE, cum se leaga toate. 

Oraselul sobolanilor sau care e cea mai mare pedeapsa pentru oameni?

Uite, experimentul asta cu “oraselul sobolanilor” pe care il poti vedea in 5 minute aici: https://www.youtube.com/watch?v=ao8L-0nSYzg

Pe scurt, au bagat un sobolan singur intr-o cusca si avea 2 optiuni: apa simpla si apa cu cocaina.

Sobolanul a baut apa cu cocaina in continuu pana a explodat inima in el. 

Intr-un fel cred ca pana aici nu e nimeni foarte suprins. Pare chiar logic. 

DAR, hai sa iti zic unde am fost eu suprins total. 

Au facut un parc/orasel al sobolanilor. 

Au pus cateva zeci de sobolani, masculi si femele si au dotat parcul cu tot ce face fericit un sobolan. 

Si au pus ca si in primul caz, apa normala si apa cu cocaina, la alegere. 

Rezultatul?

Sobolanii au consumat apa cu cocaina doar din cand in cand, avand o existenta foarte echilibrata. 

Concluzia?

Starea ta de fericire si conexiunea pe care o ai cu alte fiinte, te face sa UMPLI GOLUL INTERIOR care te face sa te autodistrugi. 

Care este cea mai mare pedeapsa pe planeta pamant?

IZOLAREA. 

Nici moartea nu este privita cu atata groaza decat perspectiva unei izolari totale pe termen nelimitat. 

Daca iadul pentru o fiinta umana se naste din izolare, raiul se naste din opusul ei: CONEXIUNEA. 

Revenim la relatii

Pare ceva super evident ca relatiile sunt pentru conexiune. 

Si totusi, sa fii aproape fizic de cineva, sa stai cu cineva in casa, relatie sau casnicie nu inseamna deloc conexiune. 

Pentru conexiune e nevoie sa deschidem poarta. 

Usa. 

Si cei mai multi dintre noi inchid aceasta poarta a conexiunii pentru ca am fost foarte raniti in trecutul nostru atunci cand am fost deschisi. 

Si astfel, inchizandu-ne, ne izolam. 

Conexiunea nu se creeaza de la sine si nu este din oficiu. 

Omul are puterea de a se izola precum si de a se conecta. 

Pe tine cine te-a invatat sa creezi conexiune?

Stii sa deschisi poarta conexiunii?
Stii sa creezi starea de prezenta in cuplu?
Stiai ca sunt cel putin 4 tipuri de conexiune diferita, cea cu alti oameni fiind doar una din ele?
Daca ti-as spune ca poti sa creezi conexiune in 5 pasi oricand, oriunde, cu oricine?

Am scris ca mult si nu stiu daca ai apucat sa ramai conectat la ce am scris

Ai putea sa gasesti legatura intre momentele in care ai simtit ca ai conexiune in cuplu, cu prietenii sau familia si starea ta de bine si “implinire” s-a rasfrant asupra restului vietii?

Problema cea mai mare este ca nu ii mai vedem pe cei de langa noi capabili sa ne ofere acea calitate a conexiunii si alergam prin lume cautand acel “ceva” care sa ne umple inima dar acel ceva e permanent sub nasul nostru. 

Da-mi un feedback si maine iti voi prezenta un eveniment “pilot” pe care il tin in Bucuresti, cu durata de o zi, in care vom lucra practic si vei simti pe pielea ta ce inseamna puterea conexiunii, a umplerii sufletului si a eliberarii. 

Daca nu vei putea sa ajungi in Bucuresti te rog sa nu iti faci griji, tinem legatura pe email si iti pregatesc niste lucruri foarte tari cu care poti sa lucrezi si de la distanta:

Si eu am stat si am urlat izolat la propria mea sotie CONEXIUNEE:

cum sa creezi starea de prezenta in cuplu
cele 4 tipuri diferite de conexiune ( cea cu alti oameni e doar una din ele)
cheia in 5 pasi pentru a deschide portile conexiunii si ale inimii cu orice om

Cum stai la partea de conexiune? Dar izolare?

Astept cateva ganduri de la tine
Pera Novacovici

The post Stii ca exista Sfantul Graal al relatiilor? appeared first on Personalitate Alfa.

Marti in miez de noapte am vrut sa aflu de la tine si restul comunitatii Alfa daca din propria ta experienta, iubirea si relatiile implinite sunt doar noroc sau un proces de invatare?

Am primit multe raspunsuri si vei vedea mai jos cateva si vei intelege de ce va dura cateva zile sa pot raspunde la toate.

Am raspuns la cate am putut si estimez ca raspund la toate pana sambata.

Am sa incep cu o situatie mai putin fericita:

”Pentru mine a fost rodul intamplarii si a iesit prost in timp.

Am citit si incercat altfel de abordare si a iesit absolut sinistru.

Dezolant…pt ca nici o varianta nu a functionat nici macar acceptabil desi au fost de f lunga durata ambele experiente…

E drept ca aici calculam si 4-6 ani de plans…zilnic…cand am realizat la fiecare experienta…ca e inutil si prost orice fac sau incerc eu.

Depinde foarte mult si de capacitatile celeilalte persoane si daca are o minima dorinta de a colabora si o minima capacitate de empatie…

Nu ajuta nici forta exemplului, nu ajuta nici aspectul imbunatatit prin sport, nu ajuta nici intelegerea limbajelor iubirii…daca cealalta persoana nu VREA sa inteleaga nimic sau nu o intereseaza….pur si simplu …la un moment dat nimic nu ajuta…si tot devine inutil.

Din experinta cu citit …mi-a ramas doar  ca imi face placere sa citesc scrieri si postari Pera Novacovici.

Din pacate de folosit realmente nu mi-au folosit sa zic asa…desi imi plac si ce am putut am aplicat…”

Citind randurile de mai sus, m-am gandit sa ii raspund astfel:

Si daca lectia ta a fost sa nu mai astepti schimbarea celuilalt?

Si daca relatiile iubirea sunt un proces de invatare, e evident ca daca nu treci clasa intai, nu poti ajunge mai departe decat repetand.

Din nou si din nou.

Poate ca dureaza 3 luni sau 20 de ani.

Daca ti se intampla sa vrei ca altul sa se schimbe si te nefericeste faptul ca nu o face, poate e nevoie sa schimbi strategia.

Si exact asta e dovada ca iubirea si relatiile fericite se obtin printr-un proces de invatare si SLAVA DOMNULUI, am gasit dovezile cu ajutorul vostru.

Hai sa vedem alte cateva raspunsuri.

P.S. Daca ai suferit mult in relatii te rog sa nu te temi sa imi scrii. Tin foarte mult la parerea ta si sunt dispus sa dezbatem orice argument sau intamplare nu pentru a dovedi ca o parte sau alta are dreptate ci pentru a atinge o stare interioara de bine si fericire pe care cred ca toti o meritam.

” Buna dimineata,

Relatia pe care am construit-o cu sotul meu a plecat de undeva de jos…am trecut prin foarte multe neplaceri, le-am depasit si am considerat ca mergem inainte, uneori ne-am reintors de unde am plecat, insa ce doresc sa subliniez este faptul ca nu am renuntat la noi… si acum, dupa 12 ani de relatie cu suisuri si coborasuri, simt ca iubesc mai mult ca niciodata si la fel simt si din partea lui.

Fiecare am venit din familiile noastre cu anumite frustrari, obiceiuri, stereotipuri, cu un bagaj de experiente pe care am incercat sa le impunem celuilalt, tocmai pentru ca am crezut ca suntem mai buni, mai intelepti, dar intr-un final am ajuns la concluzia ca fiecare trebuie sa luptam pentru relatia noastra, sa iubim cat mai mut si sa atingem un echilibru. Trebuie sa luam ce e bun din ambele parti pentru a construi ceva frumos.

Relatia noastra are in continuare imperfectiuni dar invatam in fiecare zi si nu ne dam batuti. Trebuie sa ne iubim mai mult pe noi insine si sa rezolvam sechelele din copilarie..si atunci totul o sa fie perfect.

Suntem casatoriti de 4 ani si nu imi imaginez viata fara "iubirica" al meu (asa il alint acum)

Personal, eu nu ma simt in echilibru la acest moment..lucrez aproximativ 12 ore/zi, am luat in greutate 20 kg in 10 ani de cand m-am angajat, apuc sa gatesc destul de greu si incerc sa imi fac curaj de 1 luna sa merg la sala….nu stiu cum o sa imi gasesc timpul necesar si mi-e frica sa nu ma prabusesc de la oboseala intr-o zi. Sunt foarte dereglata hormonal si trebuie sa slabesc cu orice pret pentru a-mi creste sansele sa raman insarcinata.

Multumesc, Pera.

Nu astept un raspuns neaparat dar cu siguranta o sa iti mai scriu…e terapie pentru mine.

O zi cat mai frumoasa va doresc.”

Raspunsul meu:

Salut Ana-Maria

Multumesc ca mi-ai scris si ma bucur ca v-ati prins cum merge treaba in relatii si ma bucur ca acum culegeti roadele.

As vrea sa trec insa rapid la ultima parte a emailului tau.

”Nu ma simt in echilibru” ai spus.

Si dupa ce simptome mi-ai spus, cel mai probabil asa e.

Pare sindrom de ”burnout”, te consumi foarte tare si aici vorbim despre relatia cu tine insuti, mai bine spus dintre tine si sufletul tau.

De obicei oamenii care se refugiaza in munca ( si aici ridic si eu mana), fug de ce ar afla daca ar sta locului si s-ar uita in oglinda.

Insa viata are felul ei de a ne fi profesor, uneori dur, si cu cat ne confruntam minciunile si adevarurile interioare mai repede, cu atat mai repede vom iesi la lumina.

Multumesc ca mi-ai scris

Pera

—————————————-

Draga Pera,

Mihaela sunt. In cazul meu, in sfera relatiilor am evoluat pas cu pas de la simplu la complicat, pentru ca, mai apoi sa descopar uimitorul adevar simplu si elementar in relatii: acela de a darui neconditionat iubire. Poate ca sunt aceiasi pasi ca si in cazul bunastarii materiale: la inceput faci eforturi mari sa o capeti, apoi merge de la sine totul, pentru ca in final sa constati ca nu acesta este scopul, ci acela de a darui mereu semenilor  ceea ce au ei nevoie, neconditionat.

Cu drag,

Mihaela

Raspunsul meu:

Salut Mihaela

Te felicit pentru procesul tau.

Cunosc aceasta minunata stare dar marturisesc ca in viata mea inca nu este o constanta permanenta.

Am momente in care am nevoi, dorinte, cer ce vreau si uneori pot sa fiu rau

DAR, am inteles ca doar munca mea interioara ma va duce tot mai des la starea de ”implinire” despre care vorbesti si ma antrenez zi de zi.

Ma bucur ca rezonam si multumesc ca mi-ai scris

Pera

—————————————-

Bună Pera. Sunt la serviciu acum și tocmai am citit mailul tău, m-a făcut să mă gândesc, sa analizez cum a fost viata mea până acum.

Și am ajuns la o concluzie: a început la rodul întâmplării, aruncandu-ma cu capul înainte într-o relație,apoi căsătorie cu un bărbat nepotrivit. La momentul acela nu am văzut asta.Eram amândoi răniți,furioși și împotriva tuturor, am crezut ca va fi suficient.

Nu ne iubeam  pe noi înșine asa ca nu am avut  ce sa ne oferim unul altuia. Și atunci ne-am rănit reciproc multi ani,aproape 21.Iar într-o zi am considerat că gata,nu mai pot,trebuie să existe și o altfel de viață. Din acel moment a început procesul de învățare, cunoaștere și evoluție personală. Am învățat să-mi accept trecutul,greșelile făcute, sa iert,sa ma iert și sa iubesc.

Au trecut 4 ani de la acea zi, procesul de învățare continua,am învățat multe dar cel mai important moment pentru mine a fost  în ziua când am realizat ca ma iubesc.

Ma pregăteam sa plec undeva,eram la oglinda și ma machiam, îmi priveam chipul și dintr-o data m-am văzut frumoasă, luminoasă, senină.

Mi-am privit cu atenție toate trăsăturile,ridurile , eram tot eu dar alta.Mi-am zâmbit și am simțit ca m-am eliberat.Procesul nu a fost unul ușor dar a meritat. Acum sunt o femeie puternica, vesela, optimista, fericita.In concluzie, am primit,la schimb, ceea ce am oferit. Când s-a schimbat ceea ce ofer s-a schimbat și ceea ce primesc Simplu .O zi minunata îți doresc.

Raspunsul meu

Multumesc frumos ca mi-ai scris

Raspunsurile oamenilor la aceasta intrebare sunt impartite in doua.

Unii care sunt suparati si incrancenati ca nu au primit ce au sperat din relatii si cei ca tine ( si ca mine) care au observat ca ne cream si construim viata si relatiile.

Taberele sunt echilibrate asa ca mi-a sarit inima in sus de bucurie cand am citit cu cata claritate ai exprimat calatoria ta.

Inca o data, multumesc

Pera

5 motive pentru lipsa de iubire din viața ta

Azi vreau să enumăr 5 motive mari pentru care oamenii nu au habar ce se întâmplă cu viaţa lor la capitolul iubire, relaţii, sex. E un articol pentru bărbaţi şi femei. Aştept feedback-ul tău.

1. Teoria fără experienţă directă

În continuare cea mai mare problemă a omului care vrea să înveţe ceva în orice domeniu, nu doar relatii de cuplu, rămâne lipsa experienţei directe. Începând de la şcoală, eşti educat să toceşti teorie, eşti evaluat după teorie şi rămâi cu impresia că "învăţatul" e totuna cu "memoratul".

Ajungi la relatii şi descoperi că ai materiale pentru 5 facultăţi.

Citeşti teorie, material despre seducţie, reviste cu sfaturi, cărţi despre relaţii, citeşti mărturii ale altor oameni care spun că au reuşit şi îţi spui că într-o zi vei avea parte de o iubire ca în filme. Apoi îţi dai seama că au trecut săptămâni, luni sau chiar ani în care rezultatele tale nu se schimbă.

Ţi-ai dat cu părerea, ştii teorie dar viaţa ta în privinţa sexului, a iubirii şi a relaţiilor e la fel ca la început. Doar tu eşti o persoană mai frustrată şi mai nefericită, poate că seducţia asta nici nu funcţionează pentru tine.

Doar ştii toată teoria şi totuşi rezultatele nu sunt mai bune!

2. Experienţa directă făcută prost te poate face să fii mai prost.

Apoi, există o a doua categorie de oameni.

Cei care încearcă totuşi ceva. Poate că ştii, dar când exersezi un lucru în mod GREŞIT, poţi ajunge să fii mai prost la acel lucru.

Când exersezi greşit nu se întâmplă să rămâi la acelaşi nivel ca la început ci poţi să cobori. Poate ai auzit că dacă înveţi greşit un lucru e mult mai greu să înveţi să îl faci bine decât dacă ai fi exersat corect de la început.

Asta pentru că dacă înveţi greşit un lucru, trebuie să îl dezveți şi apoi să îl înveţi corect. Aşadar faci munca de 2 ori.

Indiferent că e vorba de sport, condus maşină sau relatii, procesul e acelaşi.

În lipsă de modele, mentori sau un feedback, există oameni care aplică greşit principiile seducţiei. Apoi ajung să aibă o viaţă şi mai nasoală ca înainte. Tocmai pentru că atunci când exersezi în mod greşit, ajungi să fii MAI PROST.

3. Lipsă mentori si grup de sprijin

De ruşine, din mândrie sau din orice alt motiv, studentul relational omite cel mai important factor de succes.

Nu îşi caută un mentor. Şi când citeşte fraza asta spune "da nu cunosc pe nimeni care să îmi poată fi mentor în relatii".

Sunt convins că ştii pe cineva care are rezultatele pe care le vrei şi tu. Poate are o relaţie împlinită şi e o persoană fericită.

Du-te şi întreabă care e secretul.

Poate are o familie fericită. Dacă e ceea ce îţi doreşti du-te şi întreabă.

Poate vrei să faci mai mult sex. Te uiţi după persoanale care fac asta şi te duci să întrebi cum se face. Dacă nu eşti o persoană dispusă să treacă peste orgolii şi mândrie, o să munceşti de 10 ori mai mult ca să obţii aceleaşi rezultate decât dacă ţi-ai fi înghiţit mândria şi ai fi fost dispus să înveţi de la oricine te poate învăţa ceva.

4. Frustrările

Toţi suntem frustraţi de ceva. Nu ştiu câtă lume cunoaşte definiţia acestui cuvânt. Înseamnă "să fii lipsit de ceva ce crezi că ţi se cuvine".

Cu toţii credem că merităm mai mult de la viaţă decât avem acum. Aşadar, suntem nişte frustraţi.

Doar că unii sunt mai frustraţi ca alţii.

Dacă nu ai atitudine de om optimist, încrezător în viitor, dornic de experienţe şi cunoaştere, nu te asteapta la un viitor prea roz.

Pentru că un partener pentru sex sau pentru o relaţie de cuplu nu reprezintă problema ta cea mai mare.

Ai alte probleme de rezolvat.

În viaţă există mai multe felii:

• Viaţa financiară

• Sănătatea

• Familia

• Viaţa socială

• Starea psihică şi emoţională

• Relaţiile, iubirea, seducţia

Dacă eşti frustrat în privinţa celorlalte domenii, crede-mă că asta se va simţi şi în relatiile tale.

5. Convingerile limitative

La fel că frustrările, aceste convingeri distrug orice şansă de a avea cu adevărat succes în relatii.

Bărbaţii au un set de convingeri preconcepute care le dăunează enorm în succesul cu femeile:

• Femeile vor bani

• Femeile sunt curve

• Doar bărbaţii cu maşini tari au parte de femei tari

• Dacă o femeie arată bine probabil are prieten şi nici nu are rost să merg să vorbesc cu ea

• O să studiez teorie şi când sunt pregătit o să acţionez şi pe teren

• Nu mă ajută nimeni şi eu nu pot să evoluez singur

• Am un defect care mă opreşte să am succes cu femeile.

Femeile au şi ele setul lor de convingeri extrem de dăunătoare fericirii:

• Bărbaţii vor doar sex

• Dacă nu mă mărit până la 30 de ani mi-am ratat viaţa

• Bărbatul trebuie să producă bani şi să aibă grijă de mine

• Dacă fac sex cu el repede îşi pierde interesul.

Şi pot să continui aşa la nesfârşit.

Mintea umană este duşmanul cel mai mare al omului şi în acelaşi timp cel mai mare aliat.

Mintea şi raţiunea au rolul principal de a MINŢII posesorul creierului.

Una din teoriile evoluţionismului spune că omul are aşa un creier evoluat ca să poată minţii mai bine. Să fie mai viclean. Totul este o minciună.

Suntem educaţi să păşim cu latura noastră luminoasă în faţa societăţii. Să fim politicoşi şi să respectăm.

Să fim domni şi doamne.

Să arătăm preţuire şi iubire.

Şi în acelaşi timp ne batem nevasta cu sălbăticie, nevasta care este şi mama copiilor noştri după ce am jurat în faţa altarului că vom fi împreună şi la bine şi la greu.

Ne urcăm beţi la volan şi omorâm pietonii de pe trotuar şi apoi spunem "nu ştiu ce a fost cu mine, parcă nu am fost eu".

Ne blestemăm părinţii că nu ne-au oferit mai multe şanse cu toate că ne-au oferit tot ceea ce un părinte e dator să ofere copiilor: Un pat şi o ciorbă caldă, pentru că restul depinde doar de noi.

Asta e fiinţa umană, posesoare de creier făcut să mintă.

Natura umană nu e cea mai plăcută chestie care se află pe pământul acesta. În relatii, mintea este cel mai mare duşman.

Vine cu justificări şi motive când de fapt adevărul e simplu şi tot timpul în faţa nasului.

CE REZULTATE AI?

Eşti fericit de sexul, iubirea şi relaţiile pe care le ai?

Dacă da, foarte bine.

Dacă nu, pune-te pe treaba.

Creierul o să vină cu minciunile "Da, dar eu sunt mai dezavantajat de soartă".

Pe dracu.

Ai toată informaţia şi toată viaţa înainte ca să experimentezi şi evoluezi.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi și despre cum să găsești iubirea, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Ce te opreşte?

Lasă-mi un coment şi spune-mi dacă eşti mulţumit de sexul, relaţiile şi iubirea de care ai parte. Şi lasă prejudecăţile deoparte.

Si spune-mi ce crezi ca ai avea nevoie sa inveti ca sa ai mai multa fericire si implinire in relatiile tale?

Dacă nu vorbim despre aceste aspecte ale vieţii noastre nu vom evolua niciodată.

Aştept feedback-ul tău.

Per aspera ad astra Pera Novacovici

The post 5 motive pentru care inca nu simti iubirea asteptata appeared first on Personalitate Alfa.

Unul din lucrurile cu care mai sunt dator pana duminica cand incheiem aceasta campanie e sa iti zic ce contine exact pachetul audio pentru imbunatatirea relatiilor.

Stiu ca avem tot mai putin timp, energie si resurse ca sa facem tot ce ne dorim.

Intr-o lume a posibilitatilor infinite am ajuns sa nu mai facem nimic bine pentru ca atentia noastra este furata si imprastiata in toate partile.

Iar energia merge acolo unde merge atentia noastra .

Din punctul meu de vedere, relatiile sunt unul din cele mai importante aspecte ale vietii noastre, care ne pot face viata mai frumoasa indiferent cum ne merge in restul ei si la fel de bine ne pot strica ziua, orice de bine ar fi in rest.

Mie imi place de vreo 2 ani de zile sa ascult materiale audio pe bicicleta cand merg la sala si oriunde mai am treaba asa ca in acest an am inceput sa creez materiale audio cat mai usor de consumat.

Dupa primele audiobook-uri ale anului, m-am trezit ca avem un pachet foarte valoros dedicat relatiilor si in aceste zile avem o oferta greu de refuzat

5 carti audio in pachetul complet pentru relatii la un pret redus cu 33% (de la 291 ron la 192 ron)

Mai mult, am adaugat la aceste materiale audio o calatorie experientiala pentru cine isi doreste ca timp de 30 de zile sa experimenteze practic informatiile din aceste audiobook-uri (poti vedea detalii despre calatorie, aici): Harta Calatoriei in 10 acte pentru relatia ta

Calatoria aceasta e trecerea in comunitatea de la produsele informationale la cele educationale care contin o parte practica foarte consistenta.

Indiferent daca vei avea timp si chef sa faci partea practica, cred ca oferta cu cele 5 audiobook-uri la reducere e una pe care m-ar trebui sa o ratezi.

In aceste materiale ii am alaturi de mine pe langa sotia mea Oxana si pe Marius Simion si Ursula Sandner, doi dintre cei mai buni specialisti din tara pe subiectul relatiilor.

Asadar, poti lua pachetul de audiobooks pe relatii, aici: Pachet audio relatii indestructibile

Ce mai doresc este sa iti arat mai jos cuprinsul celor 5 materiale audio, cu permisiunea ta:

1⃣Audiobook „Cum sa iti gasesti un partener compatibil”:

• 1. Ce inseamna atractivitatea pentru barbati si femei p1 (MP3)

• 2. Ce inseamna atractivitatea pentru barbati si femei p2 (MP3)

• 3. Compatibilitatea potrivit lui Helen Fisher (MP3)

• 4. Diferenta de doua puncte intre parteneri (MP3)

• 5. Tipuri de compatibilitate p1 (MP3)

• 6. Tipuri de compatibilitate p2 (MP3)

• 7. Semne ca nu suntem compatibili (MP3)

• 8. Valori comune si diferite (MP3)

• Transcript audio (PDF)

• Exercitiu de constientizare si prioritizare a propriilor valori (PDF)

• Test temperament Helen Fisher (PDF)

2⃣Audiobook „Dezvoltare personala pentru cupluri”:

• 1. De la afacere proastă la iubire (MP3)

• 2. Schimbarea celuilalt (MP3)

• 3. Proiecția psihologică (MP3)

• 4. Comunicarea (MP3)

• 5. Arhetipuri (MP3)

• 6. Să inspirăm și să-i oferim libertate partenerului (MP3)

• 7. Exercițiul recunoștinței și aprecierii (MP3)

• TRANSCRIPT PDF – Dezvoltare personala pentru cupluri (PDF)

3⃣Audiobook „Cum sa treci peste o despartire”:

• 1. Nu mai esti ca la inceput (MP3)

• 1. Nu mai esti ca la inceput (PDF)

• 2. Adevaratele cauze ale suferintei (MP3)

• 2. Adevaratele cauze ale suferintei (PDF)

• 3. Cum imi aduc partenerul inapoi (MP3)

• 3. Cum imi aduc partenerul inapoi (PDF)

• 4. 5 etape ale despartirii (MP3)

• 4. 5 etape ale despartirii (PDF)

• 5. Initiatorul despartirii (MP3)

• 5. Initiatorul despartirii (PDF)

• 6. Motive reale pentru a pleca din relatie (MP3)

• 6. Motive reale pentru a pleca din relatie (PDF)

• 7. Strategii de supravietuire (MP3)

• 7. Strategii de supravietuire (PDF)

• 8. Exercitiu (MP3)

• 8. Exercitiu (PDF)

4⃣Audiobook „Cum sa iti construiesti o relatie indestructibila”:

1. Fundatia

1. Introducere – de ce O relație și de ce indestructibilă

2. Asumarea 100% a ceea ce gândești, simti, atitudine și rezultate

3. Traumele tale

4. Imaginea de sine

5. Atracția, pasiunea și erotismul

6. Evoluția

7. Prietenia

8. Iubirea de sine e cheia

2. Dansul relational

1. Ascultarea

2. Limbajele de iubire

3. Nevoile

4. Cum să se schimbe celălalt – garantat

5. Certurile și reproșurile în relații sunt simptomele unei cauze mai profunde

6. Romantismul supralicitat distruge relații promițătoare

7. Ne despărțim sau rămânem împreună?

8. Relațiile toxice

9. Relații deschise – o alternativă la suferințe, minciuni, despărțiri și amantlâcuri

10. Nu menaja slăbiciunile celuilalt și nesiguranțele pentru că amândoi veți plăti ca niște complici la o tâlhărie

3. Co-crearea un relatii indestructibile

1. Cele 7 niveluri de conexiune

2. De la schimb și tranzacții la dăruire

3. Sexualitatea – prima formă de conexiune

4. Simțirea celuilalt ca ființă ( corp, minte și suflet)

5. Emoțiile tale si alte celuilalt

6. Experiențele împreună

7. Comunicarea, creația și joaca, autenticitatea

8. Gândirea, viziunea împreună, convingeri și valori comune

9. A te vedea pe tine în celălalt

5⃣Audiobook „Demonii lui + demonii ei ≠ LOVE”: Cum să vindeci traumele relației tale vindecând trauma ta

Capitolul 1 – relatii condamnate la moarte dinainte de a incepe

Capitolul 2 – cand apare si cum arata iubirea adevarata intr-o relatie de cuplu

Capitolul 3 – cand dependenta este confundata cu iubirea incepe dezastrul

Capitolul 4 – simptomele dependetei in relatiile de cuplu

Capitolul 5 – cum ne alegem instinctiv parteneri de dependenta

Capitolul 6 – cum sa iti incluzi partenerul in vindecarea si evolutia relatiei spre iubire

Capitolul 7 – greselile pe care le facem din frica de singuratate

Capitolul 8 – rana de abandon si consecintele ei asupra relatiei

Capitolul 9 – vindecarea ranii de abandon

Capitolul 10 – ranile de umilinta, rusine, vinovatie

Capitolul 11 – inselatul in relatii si intelegerea motivatiilor subtile

Capitolul 12 – cresterea capacitatii de a iubi in cuplu

Capitolul 13 – intrebarile bune de pus in situatii critice ce previn certurile in cuplu

Capitolul 14 – tipare gresite de gandire in relatia de cuplu

Capitolul 15 – metode pentru vindecarea iubirii ce lipseste intr-un cuplu

 Pentru a lua parte la aceasta calatorie achizitioneaza Pachetul audio pentru relatii indestructibile Pachet audio relatii indestructibile si apoi primesti un email de la mine cu urmatorii pasi.

Aceasta campanie tine pana duminica, 1 iulie.

Multumesc.

Cu drag,

Pera Novacovici

The post Fa-ti relatia mai buna cu castile in urechi appeared first on Personalitate Alfa.

Increderea in sine este una dintre cele mai gresit intelese abilitati din dezvoltarea personala, profesionala si spirituala.

Daca ii intrebi pe oameni ce vor, vor spune “incredere vreau, ca sa imi misc si eu in sfarsit curul sa fac ceva.” Evident, increderea nu vine, curul ramane pe canapea si daca pana acum ne batea Dumnezeu de n-aveam noroc in viata, acum n-avem destula incredere in noi .

Trezirea la realitate:

INCREDEREA nu este ceva ce primesti cu curierul la usa si platesti ramburs.

Increderea este produsul final al actiunilor CURAJOASE si a LECTIILOR invatate din GRESELILE SI ERORILE repetate de pe CURBA DE INVATARE.

Hai sa simplificam.

Deci, acum stai paralizat si cacacios ca nu iti urmezi visurile, ca nu ai relatiile pe care le vrei, ca nu faci banii de care ai nevoie si astepti sa-ti pice incredere in tine peste tine din ceruri scuturata din bagheta magica a zanelor padurii.

TEAPA.

Nu se va intampla nimic fara sa RISTI.

Nu iti trebuie incredere in tine si nu o vei avea niciodata daca nu ai CURAJ sa RISTI.

In absolut orice domeniu in care crezi ca ai nevoie de incredere, de fapt ai nevoie de CURAJ  sa RISTI in timp ce simti FRICA.

Asa se dezvolta increderea in sine.

Hai sa fim si mai practici.

Mi-a scris o fata de curand, ca vrea o relatie ca-n filme dar toti barbatii vor doar sa o futa si cum poate ea sa isi dea seama care-i alesul fara sa riste sa faca sex?

Sa mor io daca am idee.

Am dat in carti, am citit in cafea, am implorat globul de cristal sa imi arate un semn, am inghitit si psihedelice si am primit acelasi raspuns: RISCA-TE.

Daca as apela la vasta inteligenta cosmica, as spune ca procesul de invatare pentru ea ar arata cam asa:

• Pasul 1: Alegi dupa cum te taie capul, incerci sa iti asculti intuitia si incerci cateva intalniri sa vezi care o fi mai potrivit.

• Pasul 2: Cum baietii au vrajeala, probabil o sa te pacaleasca la inceput cumva avand in vedere lipsa ta totala de experienta si ai toate sansele o sa fii sedusa si abandonata.

• Pasul 3: DAR, ca si efect secundar al curajului tau vei realiza ca sexul e chiar misto si pentru o clipa te scoate din viata asta rutiniera si plictisitoare, iti relaxeaza corpul, te inunda hormonii fericirii si ai placerii si pentru o mica clipa, la orgasm (daca n-ai ghinion mare sa ramai fara), o sa fii una cu universul si Dumnezeu, in ceea ce se numeste “mica moarte”, acele cateva putine secunde de extaz in care te afli in stare transpersonala.

• Pasul 4: Dupa cateva ture de ”sedusa si abandonata”, incepi sa te prinzi ca poate nu e despre barbatii porci, ci e despre tine. Vei invata ca frica ta de sex era nejustificata, in schimb asteptarile tale, proiectiile psihologice si traumele din copilarie, modelele parentale, convingerile religioase, societatea si mass-media ti-au distorsionat total adevarul despre iubire, relatii si barbati. Vei incepe sa pui la indoiala adevarurile urlate de altii si vei incepe sa asculti de o alta autoritate: vocea blanda si calma a inimii tale. Vei descoperi ca ceea ce stiai despre relatii e gresit si ca atragi anumite tipare de barbati ca tu sa inveti niste lucruri si sa vindeci niste rani. Primesti ca bonus sex si orgasme care te detensioneaza.

• Pasul 5: O sa incepi dezvoltare personala si spirituala (daca nu iti ia Satana mintile) si vei descoperi ca pe masura ce esti mai putin frustrata, si mai mult implinita cu viata ta, cu corpul tau, cu munca ta, pe masura ce emani energie feminina si bucurie in jur, incepi sa atragi alt fel de barbati, unii care chiar ar vrea sa ramana, nu doar sa te futa.

• Pasul 6: Privind in urma, vei observa ca incepi sa ai relatii din alea de care iti doreai inca de la inceput, dar Universul iti da ce ai nevoie ca sa evoluezi, nu ce ceri tu ca sa fii fericita acum si aici. Vei stii ce te-a adus aici: Curajul si auto – educatia. Si vei stii ca vei putea aborda orice situatie cu Curaj pentru ca orice se intampla vei invata lectii care te vor apropia de

Si astfel, intr-o zi, vei ajunge sa fii fericita ca in povestile Disney si cand te vei uita in urma, vei vedea ca totul a inceput cu o decizie curajoasa de a RISCA.

Altfel, o sa tot astepti si cand asteptarea nu o sa mai fie suportabila, o sa alegi pe oricine. Si in noaptea nuntii, cand ai sa zici “ macar m-am ales si eu cu unul”, vei descoperi ca saracul sot este impotent. (caz real)

Ei bine, fie ca suntem femei sau barbati, nu exista incredere insine fara CURAJUL de a RISCA.

Vrei afacerea ta?

Vrei vocatie?

Vrei evolutie?

RISCA sau putrezeste in zona de confort blocat de frica.

Nimic nu uraste Universul mai mult decat stagnarea.

Risca-te, greseste, invata, creste-ti nivelul de constiinta.

Si apoi, vei dobandi o incredere de sine adevarata, nu doar incredere in abilitatile tale.

Incredere in SINE.

Fortes fortuna adiuvat.

The post Fata virgina si sotul impotent appeared first on Personalitate Alfa.